Amir Gilboa – poeme

Amir Gilboa (1917-1984) se naște în Ucraina, dar se stabilește în Israel şi luptă în războiul de Iom Kipur (octombrie 1973). Familia sa piere în etnocid, dar Amir Gilboa rămâne din מרחוק מבשרם”” (carnea de afară). Nurit Govrin, profesor la Universitatea din Tel-Aviv, afirma despre Gilboa şi ceilalți poeți de generație care descriu experienţa Holocaustului: ,,Ei au fost primii care au acceptat să înfrunte subiectul teribil, greu de integrat în artă; au creat primele instrumente şi tehnici care detaliază subiectul în poezie, sub forma noutăților despre magnitudinea groazei” (קריאת הדורות / Lectura generațiilor, 2002). Îndrăzneala despre care vorbeşte Govrin arată faţa unei œuvre afectată niciodată frontal, privită cu forțare eroică. Cu toate că studiază ebraica în școală, Amir Gilboa păstrează fondul de literatură idiş, deşi într-o scrisoare adresată lui Natan Alterman, declara: ,,Fiecare lucru a fost notat, în poezie sau proză, acum valoarea e discutabilă” (הימים באים / Zilele curg). Totuși, a demonstrat parcursul unei mâini câștigătoare: לאות / În semn (1942); שירים בבוקר / Cântece de dimineață (1953); הכל הולך / Totul merge (1968). A lucrat toată viața ca librar, cu toate că primise Premiul Şlonski (1961), Premiul Brenner (1970), urmat de Premiul Bialik (1971) şi Premiul Israel (1982).

Traducere și prezentare de Naum Lider

Opera poetică:

Amir Gilboa, כחולים ואדומים / Melancolici şi datori, Tel-Aviv: Am-Oved, 1971 (1963).
—, שירים בבוקר / Cântece de dimineață, Tel-Aviv: Am-Oved, 1971 (1963).
—, שירה נבחר / Poeme alese, Ierusalim: Hakibuţ Hameuhad, 1988.
—,הכל הולך / Totul merge, Ramat-Gan: Hakibuţ Hameuhad, 1985.

Surse:

Manuscrisul הימים באים / Zilele curg (13 februarie 1950), nr.14: 1-743 (יצחק), Arhivele Amir Gilboa, Centrul Kip, Universitatea din Tel-Aviv.
Amir Gilboa, השילומים / Îndreptările, Aharon: Masah, 1952.

Ediții:

Aharon Weiss, מחקרי יד ושם / Studiile Yad Vaşem, Ierusalim: Institutul Comemorării Holocaustului, 1992.
Warren Bargad, To write On the Lips of Sleepers: the Poetry of Amir Gilboa / A scrie pe buzele celor adormiți: poezia lui Amir Gilboa, Chicago: Hebrew Union College, 1994.
S. Burnshaw, T. Carmi şi E. Spiecehandler, The Modern Hebrew Poem Itself / Însuşi poemul ebraic modern, New York: Holt, Rinehart & Winston, 1965.
Sebastian Costin, antologia La marginea cerului – Poeți ebraici contemporani, Cartea Românească, București, 1992.

Referințe:

Ilana Ţimşoni, קישורים בשירתו של אמיר גלבוע בספר המנון תהילים / Afinități în poezia lui Amir Gilboa şi comparații cu Tehilim, Haifa: Universitatea din Haifa, 1987.
Eda Zoritte, תחומי חיים ואצילים: שירה תיאורטי אמיר גלבוע / Sfere ale vieții şi emanația: studii în poezia lui Amir Gilboa, Tel-Aviv: Hakibuţ Hameuhad, 1988.
עמדי ניצבים כאן אבי ואמי, אחי ואחיותי ויהושע ברוניה, משה ושרה ואסתר.

לוּ מֵאָה כּוֹבָעִים לְרֹאשִׁי

לוּ מֵאָה כּוֹבָעִים לְרֹאשִׁי
מֵאָה כּוֹבָעִים מֵאָה צְבָעִים
מֵאָה כּוֹבָעִים מֵאָה צְבָעִים וּבְנֵי צֶבַע
מֵאָה כּוֹבָעִים מְטַר צְבָעִים

לוּ מֵאָה כּוֹבָעִים לְרֹאשִׁי
הָיִיתִי יוֹצֵא אֶל כִּכַּר הַשׁוּק
מְפַנֶה לִי דֶרֶךְ בְּכִכַּר הַשׁוּק
וְזוֹרְקָם עָל מִשִׂמְחָה

לוּ מֵאָה כּוֹבָעִים לְרֹאשִׁי
הָיִיתִי יוֹצֵא אֶל כִּכַּר הַשׁוּק
וְכָל הָאֲנָשִׁים מְפַנִים לִי הַדֶרֶךְ
מְצַפִּים לְרֶגַע נִפְנוּף הַכּוֹבָעִים

לוּ מֵאָה כּוֹבָעִים לְרֹאשִׁי
מֵאָה כּוֹבָעִים מֵאָה צְבָעִים וּבְנֵי צָבַע
לוּ מֵאָה כּוֹבָעִים וֽשֶׁמֶשׁ גְבֹהָה
יָשָׁר אֶל רֹאשִׁי יָשָׁר אֶל צְבָעַי

הוֹ הָעָם קְרִיאוֹת הִתְפָּעֲלוּת בִּגְרוֹנוֹ נָכוֹנוּ
וּמִתְפָּעֵם לִבּוֹ הַכַּבִּיר בַּכִּכָּר
לַב הָעָם הַמְצַפֶּה

לְנִפְנוּף מֵאָה כּוֹבָעִים מֵֵאָה צְבָעִים וּבְנֵי צֶבַע

Alături de părinții mei, Haim şi Frida, frații şi surorile mele, Iehoşua, Bella, Moşe, Sara şi Estera.

Dacă ar fi o sută de pălării

Dacă ar fi o sută de pălării pe capul meu
O sută de pălării O sută de culori
O sută de pălării O sută de culori şi umbre de culoare
O sută de pălării O baie de culori

Dacă ar fi o sută de pălării pe capul meu
Aş ieși pe jos în mijlocul târgului
Făcându-mi cale prin centrul bazarului
Le-aş arunca în sus de bucurie

Dacă ar fi o sută de pălării pe capul meu
Aş merge pe jos în mijlocul târgului
Şi toți oamenii mi-ar deschide calea
Așteptând momentul agitației pălăriilor

Dacă ar fi o sută de pălării pe capul meu
O sută de pălării O sută de culori şi umbre de culoare
Dacă ar fi o sută de pălării Şi un soare înalt
Drept deasupra capului meu Deasupra culorilor mele

Şi vai, mulțimea Strigăte de admirație ies din gâtul ei
Şi inima ei mare se zbate în mijlocul târgului
Inima oamenilor sperând

La învârtirea pălăriilor O sută de culori şi umbre

שִׂמְחָה

כָּל אֶחָר בָּרְחוֹב שָׁאַל מָה אַתָה שָׂמֵחַ
וַאֲנִי לֹא שָׁמַעְתִי כִּי הָיִיתִי שָׂמֵחַ
עַד שֶׁהִגַעְתִי כִּמְעַט לְסוֹף הָרְחוֹבוֹת
נִמְצָא לִי יֶלֶד קָטָן שֶׁשִׂחֵק בַּחוֹל בְּסוֹף הָרְחוֹבוֹת

אָמַרְתִי לוֹ בּוֹא הֱיֵה גַם אַתָה שָׂמֵחַ
אָמַר לִי אַתָה נִמְצָא בְּסוֹף הָרְחוֹבוֹת

**
כָּל אֶחָד בָּרְחוֹב שָׁאל מָה אַתָה שָׂמֵחַ
וַאֲנִי לֹא שָׁמַעְתִי כִּי הָיִיתִי שָׂמֵחַ
עַד שֶׁהִגַעְתִי כִּמְעַט לְסוֹף הַשִׂמְחָה
נִמְצֵאתִי לִי יֶלֶד קָטָן שֶׁאֵינוֹ בָּא לְסוֹף הַשִׂמְחָה

אָמַרְתִי לִי אַתָה עוֹד וְעוֹד תִהְיֶה שָׂמֵחַ
וּלְעוֹלָם לֹא תָבוֹא עַד סוֹף הַשִׂמְחָה

***
כָּל אֶחָד בָּרְחוֹב שָׁאַל מָה אַתָה שָׂמֵחַ
וַאֲנִי לֹא שָׁמַעְתִי כִּי הָיִיתִי שָׂמֵחַ
וְגַם אֲנִי שׁוֹמֵעַ בִּשְׁעַת הַשִׂמְחָה
נִמְצָא לִי יוֹם אָרֹךְ שֶׁלֹא הָיִיתִי שָׂמֵחַ

וְתָמַהְתִי עַל כָּל אֶחָד שֶׁאָז שָׁאל לַשִׂמְחָה
וְתוּגָה אָכְלָה בֵּלֵב גְדוֹלָה כַּשִׂמְחָה

Fericire

Toată lumea pe stradă întreba Pentru Ce Ești Fericit
Şi nu am auzit pentru că eram fericit
Înainte să ajung aproape de capătul străzii
Mi-a ieșit înainte un copil, se juca în nisip, la capătul străzii

I-am spus Vino Vei Fi Şi Tu Fericit
Mi-a răspuns Tu Ești La Capătul Străzii

**
Toată lumea pe stradă întreba De Ce Ești Fericit
Şi nu am auzit pentru că eram deja fericit
Înainte să ajung aproape de capătul fericirii
Găsesc că sunt un copil mic care nu găsește capătul fericirii

Mi-am spus Tu Vei Fi Fericit Din Nou şi Din Nou
Şi Niciodată Nu Vei Găsi Capătul Fericirii

***
Toată lumea pe stradă întreba Pentru Cine Ești Fericit
Şi nu am auzit pentru că eram fericit
Şi pe deasupra, nu aud în toate momentele de fericire
S-a găsit o lungă zi în care nu am fost fericit

Şi eram încurcat de toți care întrebau brusc despre fericire
Şi o amărăciune mare cât fericirea mi-a mâncat inima

dinשירים בבוקר | Cântece de dimineață (1953)

וְאָחִי שׁוֹתֵק

אָחִי חָזַר מִן הַשָּׂדֶה
בְּבֶגֶד אָפֹר
וַאֲנִי חָשֶׁשְׁתִּי שֶׁמָּא חֲלוֹמִי יִתְבֵּדֶּה
וְהִתְחַלְתּי מִיָּד אֶת פְּצָעָיו לִסְפֹּד
וְאָחִ שׁוֹתֵק

אַחַר חִּטַּטְתִּי בְּכִיסֵי הַסָּגִין
וּמָצָאתִי אִסְפּלָנִית שֶׁיָּבֵשׁ כִּתְמָהּ
וֹבִגְלוּיָה שְׁחוּקָה אֶת שְׁמָהּ
תַּחַת לְצִיּוּר שֶׁל פְּרָגִים
וְאָחִי שׁוֹתֵק

אָז הִתַּרְתִּי אֶת הַצְּרוֹר
וְהוֹצֵאתִי חֲפָצָיו, זֵכֶר אַחַר זֵכֶר
הֵידָד, אָחִי, אָחִי הַגִּבּוֹר
הִנֵה מָצָאתִי אוֹתוֹתֶיךָ
הֵידָר, אָחִי, אָחִי הַגִּבּוֹר
אָשִׁיר גַאֲוָה לִשְׁמֶךָ
וְאָחִי שׁוֹתֵק
וְאָחִי שׁוֹתֵק

וְדָמוֹ מִן הָאֲדָמָה זוֹעֵק

Şi fratele meu tace

Fratele meu s-a întors de la câmp
Îmbrăcat în cenușiu
Şi m-am temut că visul meu s-ar dovedi greșit
Şi repede am început să îi număr rănile
Şi fratele tace

Apoi am scotocit în buzunarele paltonului
Şi am găsit un bandaj pătat şi uscat
Şi pe spatele unei cărți poștale boțite
Numele ei, sub o ilustrație cu maci
Şi fratele meu tace

Apoi am deschis ranița
Şi am scos afară toate catrafusele, amintire cu amintire
Vai, fratele meu, fratele meu, eroul
Acum ți-am găsit toate decorațiile
Vai, fratele meu, fratele meu, eroul
Ar trebui cu mândrie să îți laud numele
Şi fratele meu tace
Şi fratele meu tace

Şi sângele lui strigă din pământ

יִצְחָק

לִפְנוֹת בּקֶר טִיְלָה שֶׁמֶשׁ בְּתוֹךְ הַיַעַר
יַחַד עִמִי וְעִם אַבָּא
וִימִינִי בִשְׂמֹאלוֹ

כְּבָרָק לָהֲבָה מַאֲכֶלֶת בֵּין הָעֵצִים
וַאֲנִי יָרִא כָּל־כָּךְ אֶת פַּחַר עֵינַי מוּל דָם עַל הֶעָלִים

אַבָּא אַבָּא מַהֵר וְהַצִילָה אֶת יִצְחָק
וְלֹא יֶחְסַר אִישׁ בִּסְעֻדַת הַצָהֳרָיִם

זֶה אֲנִי הַנִשְׁחָט, בְּנִי
וּכְבָר דָמִי עַל הֶעָלִים
וְאַבָּא נִסְתַם קוֹלוֹ
וּפָּנָיו חִוְרִים

וְרָצִיתִי לִצְעֹק, מְפַרְפֵּר לֹא לְהַאֲמִין
וְקוֹרֵעַ הָעֵינַיִם
וְנִתְעוֹרַרְתִי

וְאָזְלַת־דָם הָיְתָה יַד יָמִין

Iţhak

La asfințit, soarele umbla prin pădure
Împreună cu mine şi cu tata
Şi mâna mea dreaptă, în stânga lui

Cum luminează un cuțit pe deasupra copacilor
Mă tem atât de mult de ochiul fricii mele, scăldat de sânge
printre frunze

Tati, tati, repede scapă-l pe Iţhak
Nimeni să nu lipsească de la prânzul cel mare

Eu am fost înjunghiat, fiul meu
Iar sângele meu stă pe frunze
Vocea sufocată a tatălui
Şi faţa lui palidă

Şi voiam să strig, luptându-mă să nu cred
Deschid ochii
Şi m-am trezit

Şi mâna mea dreaptă era golită de sânge

מֹשֶׁה

נִגַשְׁתִי אֶל מֹשֶׁה וְאָמַרְתִי לוֹ
עֲרֹךְ אֶת הַמַחֲנוֹת כָּךְ וְכָךְ
הוּא הִסְתַכֵּל בִּי
וְעָרַךְ לְפִי שֶׁאָמַרְתִי

וּמִי לֹא רָאָה אָז בִּכְבוֹדִי
הָיְתָה שָׁם שָׂרָה מִן הַיַלְדוּת
שֶׁעַל שְׁמָה תִכַּנְתִי לִבְנוֹת עִיר
הָיְתָה שָׁם אֲרֻכַּת־הַרַגְלַיִם מֵחַוַּת־הַפּוֹעֲלוֹת
הָיְתָה מֶלְוִינָה מֵרַבַּת אֲשֶׁר בְּמַלְטָה
דִינָה מֵהַגְבוּל הָאִיטַלְקִי־הַיוּגוֹסְלָבִי
וְרִיָה מֵהַשְׁפֵלָה שֶׁבַּצָפוֹן

וְגֵאֶה מְאֹד מִהַרְתִי אֶל מֹשֶׁה
לְהוֹרוֹתוֹ הַדֶרֶךְ הַנְכוֹנָה
וְהָחְוַר לִי לְפִתְאֹם
כִּי זוֹ אֲשֶׁר בְּתוֹךְ שְׁמִי
חֲרוּתָה וּנְכוֹנָה
אֵינֶנָה

מֹשֶׁה מֹשֶׁה הַנְחֵה אֶת הָעָם
רְאֵה, אֲנִי כָּל־כָּךְ עָיֵף וְרוֹצֶה לִישֹׁן עוֹד
אֲנִי עוֹדֶן נַעַר

Moşe

M-am ridicat înaintea lui Moşe şi i-am zis
Oprește mulțimile aşa şi aşa
El s-a uitat la mine
Apoi le-a oprit cum i-am spus

Şi cine nu m-ar fi văzut apoi în plină glorie
Acolo era Sara, cea din copilărie
În numele ei plănuiam să ridic un oraș
Şi fata picioare-lungi era acolo, dintr-un kibuț
Era Melvina, din Rabatul din Malta
Dina, de la frontiera italiano-iugoslavă
Şi Ria, din părțile nordului

Şi, foarte mândru, m-am grăbit spre Moşe
Să îi arăt calea
Şi deodată, mi-am dat seama că cea
Care e înscrisă şi adeverită
În interiorul numelui meu
Ea nu e acolo

Moşe, Moşe, mergi să conduci poporul
Uite, sunt atât de obosit şi aş vrea să mai dorm
Cu toate astea, sunt un tânăr sensibil

פְּנֵי יְהוֹשֻׁעַ

וִיהוֹשֻׁעַ מֵעָל אֶל פָּנַי מַבִּיט
וּפָנָיו זָהָב שָׁחוּט
חֲלוֹם קַר חֲלוֹם חָנוּט
וּלְרַגְלַי הַיָם מַכֶּה נְצָחִים אֶל הַחוֹף
אֲנִי חוֹלֵה נְהִיָתוֹ דוֹמֶה, אֲנִי עוֹמֵד לָמוּת
אַךְ מֻכְרַחֲנִי מֻכְרַחֲנִי לְחַכּוֹת חַי אֶל־תָמִיד
אָחִי מֵעָל פָּנָיו עוֹלִים בָּעָב
לְהַגִיד עִקְבוֹתַי בַּחוֹל הַנִשְׁטָף

הַיָם מַכֶּה וְנָסוֹג, מַכֶּה וְנָסוֹג
מִלְחֲמוֹת אֵיתָנִים מֻתְנוֹת בַּחֹק
אֲנִי, בָּרוּח, בּוֹרֵחַ, רָחוֹק
גַם יְהוֹשֻׁעַ עַכְשָׁיו נָח מִמִלְחָמוֹת
שֶׁהִנְחִיל נַחֲלָה לְעַמוֹ
אֲבָל קֶבֶר לֹא חָצַב לוֹ
בְּהָרֵי אֶפְרָיִם
עַל כֵּן לַיְלָה לַיְלָה הוּא יוֹצֵא
לָשׂוּחַ בַּשָׁמַיִם
וַאֲנִי חוֹלֶה, דוֹמֶה עוֹמֵד לָמוּת
מְיַחֵף בְּחוֹל יָרֵחַ קַר
בְּשׁוּלֵי הַמָיִם
וְהוֹמֶה בִּי, הוֹמֶה בִּי סוֹף
הַמַכֶּה לְרַגְלַי אֶת מוֹתִי
גַל אַחַר גָל

עַל פְּנֵי חַיִים רַבִּים
יִתְרוֹמַם וְיִתְגַדַל

Faţa lui Iehoşua

Şi Iehoşua, de la înălțime, se uită la faţa mea
Şi faţa lui e aur bătut
Un vis rece, un vis uscat
La picioarele mele, marea se lovește mereu de țărm
Parcă sunt bolnav de jelirea lui, totuși, eu trebuie
Chiar trebuie să aștept veșnic în tensiune
Faţa fratelui meu deasupra
Răsare din nori să îmi arate urmele în nisipul spălat al mării

Marea lovește şi pleacă, lovește şi pleacă
Elemente de strategie fixate prin lege
Eu, în vânt, altfel, în mișcare, departe
La fel, Iehoşua se odihnește după războaie
Pentru că a dat o moștenire poporului său
Dar nu şi-a săpat un mormânt
Pe înălțimile lui Efraim
Pentru asta, noapte de noapte, merge departe
Să vadă cerul
Şi eu sunt bolnav, se pare, aproape de a muri
Desculț în nisipul rece al lunii
La marginea apei
Înăuntrul meu, gemete, înăuntrul meu, gemete
Sfârșitul care scutură moartea la picioarele mele
Val după val

Peste multe vieți
Să se înalțe, să se slăvească

בָּעֲלֶטֶת

אִם יַרְאוּנִי אֶבֶן וְאֹמַר אֶבֶן יאמְרוּ אֶבֶן
אִם יַרְאוּנִי עֵץ וְאֹמַר עֵץ יאמְרוּ עֵץ
אַךְ אִם יַרְאוּנִי דָם וְאֹמַר דָם יאמְרוּ צֶבַע
אִם יַרְאוּנִי דָם וְאֹמַר דָם יֹמְרוּ צֶבַע

[לְבַסוֹף אֲנִי הוֹלֵךְ]

לְבַסוֹף אֲנִי הוֹלֵךְ אֶל הָאִישׁ שֶׁהִצִיב מַלְכּוֹדוֹת לַצִפֳּרים
מְבַקֵשׁ סְלִיחָתוֹ שֶׁבִּקַשְׁתִי לְטָרְדוֹ מִלְשַׂחֵק בְּחַיֵי אֲחֵרִים
מְקַלֵל סִכְלוּתִי, שֶׁלֹא נָאֶה לִטֹל מִשִׂמְחַת יְצָרָיו
שֶׁהִקְפִּיד לְשָׁמְרָם דְרוּכִים בְּכָל עֵת
וּמַה גַם שֶׁהַצִפֳּרִים כְּבָר הִתְעוֹפְפוּ וְדוֹמֶה
שֶׁמְצַפְצְפוֹת וּמְלַהֲגוֹת לְעֻמָתִי מֵרוּמֵי מַעְלָה
מֵעַל לְרֹאשִׁי וַדַאי לָהֶן גַם לִי מַלְכּוֹדוֹת יָדַי
מַלְכּוֹדוֹת וּלֽעוֹלָם לֹא תִנְחַתְנָה בְּכַפּוֹתַי הַפְּשׁוּטוֹת לִקְרָאתָן

În întuneric

Dacă mi se arată piatră şi zic piatră, ei vor spune piatră
Dacă mi se arată copac şi zic copac, ei vor spune copac
Dar dacă mi se arată sânge şi spun sânge, ei vor spune culoare
Dacă mi se arată sânge şi spun sânge, ei vor spune culoare

[În cele din urmă, mă duc]

În cele din urmă, mă duc la omul care pregătește
capcane pentru păsări
Îi cer iertare că l-am rugat să nu se mai joace
Cu viețile altora, mi-am blestemat prostia, nu e frumos
Să îi refuz bucuria instinctivă de a rămâne încordat
În agitație, în orice vreme şi mai mult, când păsările deja dispar
Încă pare că ele ciripesc şi trăncănesc pe deasupra capului meu
Se știe prea bine că întind capcane, mâinile mele sunt capcane
Şi nu veți cădea vreodată în palmele mele întinse pentru păsări

din כחולים ואדומים | Melancolici şi datori (1963)

PERSPECTIVE ŞI INTERPRETĂRI

,,Amir Gilboa s-a născut într-un orășel din Ucraina, într-o zonă care aparținea Poloniei la momentul respectiv. Născut Berl Feldmann, în 1917, într-o familie așkenază, primele sale poeme sunt scrise în idiş. În 1937, după stabilirea în Israel, devine prolific în ebraică. Poezia sa a fost privită ca o parte a canonului modern al literaturii ebraice, selecții din poemele sale fiind studiate astăzi la nivelul liceului. În 1982, Amir Gilboa primeşte Premiul Israel, pe care îl împarte cu Yehuda Amichai. Cu toate acestea, manuscrisulהימים באים / Zilele curg (1942-1946), scris în perioada Holocaustului, este editat şi introdus de Hagit Halperin în studiile literare abia în 2007, fapt explicabil prin poziția purtată multă vreme de Academia de Literatură în ce i-a privit pe scriitorii traumei.”

Yona Katz, From Crying Comes Light: The Post-Traumatic Impact on the Poetry of Amir Gilboa / Din plâns iese lumină: Impactul posttraumatic în poezia lui Amir Gilboa,
Toronto: Universitatea din Toronto, 2014

,,Gilboa a fost poate ultimul poet din generația Palmahului, care a trăit cu obligația datoriei de a exprima durerea unei națiuni întregi. În poezia lui Gilboa există nu doar legături directe cu Cabala şi Tanahul, se observă o conexiune puternică faţă de locuri din diaspora, de la copilăria nefericită la experiențele pogromului. Conexiunea biografică este mereu o sursă de acuzare.”

Aharon Komem, שרשרת פואטי / Rețeaua poetică,
Beer Şeva: Universitatea Ben-Gurion a Neghevului, 2004

,,Tiparele de comparație ale poetului nu au întârziat să apară: a fost asemănat cu Alfred Adorno, Iţic Manger, scriitorul de limbă idiş, Zalman Şneur sau Paul Celan. Lucrul comun dintre Amir Gilboa şi ceilalți poeți enumerați de comparatiști, dincolo de evidența traumei cultivate, este utilizarea luminii ca un simbol de salvare, văzut uneori ca reprezentare a viitorului.”

Dvora Harpaz, טכניקות של סגנון שירה אמיר גלבוע / Tehnica stilului la Amir Gilboa, Ramat-Gan: Universitatea Bar-Ilan, 2003

,,Dreptul moral al lui Gilboa de a scrie ficțional despre Holocaust rămâne discutabil. În poemul יצחק (Iţhak), în care nu sunt tratate direct numele rudelor, se demonstrează intenția poetului de a mărturisi, de a nota în scris tragedia. În 1945, pe când servea armata britanică din Italia, află despre executarea familiei. Alegoria şi reconstrucția evenimentelor prin ochii copilului nevinovat rămân singurele armele de protest ale poetului, motiv pentru care publică versurile în revista Davar.”

Dori Laub, עדות: משברים של עדי בספרות / Mărturie:
Crizele slăbiciunii în literatură, Routledge, 1992

,,Intenția deconstrucției celor întâmplate a depins de timpul scrierii, mai mult prin statutul tranzițional al unui singur poet, Gilboa, care a stat în spărtura dintre diferitele generații de poezie.”

Dan Miron, מול האח השותק / Înfruntând fratele mut,
Ierusalim: Keter, Universitatea Ebraică, 1992

Un răspuns la „Amir Gilboa – poeme”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *