Iubire cu năbădăi

REGIA: Șerban Puiu; DECOR: Ion Molete; COSTUME: Tania Popa; ÎN DISTRIBUŢIE: Serenela Mureșan, Mihai Coman, Cătălin Pătru, Codruța Vasiu/ Cristina Blaga, Iulia Popa/ Alexandra Șerban, Ioan Paraschiv; ASISTENŢI REGIE: Ioana Blaga Frunzescu și Daiana Mădăras; MANAGER PROIECT: Ioana Băilă.

Iubire cu năbădăi în regia lui Șerban Puiu, ce a deschis stagiunea 2016-2017 a Teatrului Național „Radu Stanca” constituie o adaptare după textul „Don’t dress for dinner” a dramaturgului francez Marc Camoletti. Este vorba despre o comedie de situație, pornind de la o încercare de adulter, pentru a cărui mascare se pune în mișcare un întreg mecanism al quiproquo-urilor, deghizărilor, minciunilor, într-un ritm amețitor în care personajele își dezvăluie treptat adevătata identitate, scopurile și caracterul.

Acțiunea spectacolului se desfășoară într-o fermă recondiționată și transformată în locuința cuplului Robert-Jacqueline. Într-un weekend pe care soția urmează să-l petreacă alături de mama ei, Robert (Mihai Coman) își propune „să devină bărbat“, înșelând-o pentru prima oară pe Jacqueline (Serenela Mureșan) cu fermecătoarea Suzanne (Iulia Popa), pe care o invită să-și serbeze ziua de naștere la el acasă. În acest scop el angajează prin intermediul unei agenții, o bucătăreasă (culmea, numită tot Suzanne) pentru a pregăti o cină romantică. Pentru ca soția lui să nu bănuiască nimic, îl invită și pe prietenul lui, Bernard (Cătălin Pătru), pretextând un weekend între băieți. Aflând că Bernard va fi și el prezent, Jacqueline își amână vizita la mama ei, ceea ce va crea o cascadă de evenimente neașteptate, pe care cele câteva personaje le vor gestiona cu dificultate.

Niciunul dintre personaje nu este ceea ce pare, tocmai aceasta fiind sursa comicului în spectacolul lui Șerban Puiu. Robert și Jacqueline par amândoi soți devotați, dar în fapt se înșală reciproc. Bernard pretinde că este prietenul de încredere a lui Robert, dar se dovedește a fi amantul lui Jacqueline. Suzie, bucătăreasa, este luată de Bernard drept amanta lui Robert și prezentată Jacquelinei drept iubita lui Bernard, încurcătură din care cei doi bărbați nu găsesc cu cale să iasă decât pretinzând că Suzie cealaltă este bucătăreasa. Nepotrivirea dintre statutul cu care au fost învestite și trăsăturile evidente ale celor două femei creează un umor debordant, contrapunctic. Bucătăreasa, îmbrăcată cu haina scumpă de blană a amantei încearcă zadarnic să pară „sofisticată“. O trădează prostul gust și lipsa de delicatețe. Amestecul neașteptat din comportamentul femeii scoate în evidență ridicolul situației. În limbajul ei franțuzismele coexistă cu expresii ușor vulgare, iar rolul de fotomodel nu o prinde deloc, în lipsa unor calități fizice evidente. La rândul ei, Suzanne, amanta, se dovedește total nepricepută în arta culinară, trezind suspiciunile Jacquelinei, care observă că aceasta „arată cam prea bine pentru o bucătăreasă“.

Așteptările publicului sunt mereu contrazise, el fiind tot timpul luat prin surprindere de noi și noi încurcături. O minciună este acoperită cu altă minciună, în așa fel încât situațiile comice escaladează neîncetat. Pentru a nu pierde încrederea amantei sale, Bernard îi spune Jacquelinei că Suzie nu este cu adevărat iubita sa, ci nepoata sa, dar a acceptat să mintă pentru a nu-i oferi lui Robert ocazia să bănuiască legătura ilicită dintre ei doi. Toată mașinăria născocirilor se pune încă o dată în mișcare când soțul Suzannei, adevărata bucătăreasă, vine să o ia acasă. Fiindcă acesta nu pare a înțelege ghemul încâlcit de legături dintre cei prezenți în casă, arătându-se de-a dreptul gelos, este rândul lui Suzie să inventeze o minciună pentru a ieși basma curată. Astfel, ea îi spune că toată lumea ia parte la un joc, numit Pajama Party.

Limbajul aluziv, cu dublu înțeles, uneori creează confuzii, alteori pune în evidență adevărul atât de mult ascuns. Spre exemplu, la început, când Suzanne, bucătăreasa, este luată de Bernard drept amanta lui Robert, o serie de observații ale acesteia sugerează ideea că ar fi mai degrabă prostituată: caută mereu să obțină bani pentru cel mai mic serviciu, menționează că lucrează printr-o agenție și mărturisește că în general se înțelege bine cu soțiile clienților ei. La polul opus, când George, soțul Suzannei, îi întreabă pe cei prezenți dacă se pregăteau de culcare, Bernard răspunde cu nonșalanță: „Sigur, dar încă nu ne-am hotărât care cu care…“

Tehnica aparté– ului, quiproquo-ul, deghizările, numeroasele intrări și ieșiri din scenă ale personajelor (fie pe ușă, fie pe geam), facilitate de decorul semnat de Ion Molete, fac din Iubire cu năbădai o comedie clasică, mustind de imaginație și exuberanță, fără îndoială pe placul tuturor categoriilor de public.

Anda IONAŞ

FOTO: Dragoş Dumitru

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *