Next century developer

Folosirea tehnologiilor computaţionale şi a mijloacelor digitale de comunicare a avut printre altele ca efect creşterea gradului de timiditate a celor retractili şi o turare mai mare pe interior, respectiv o anumită slăbire a acurateţii la cei sociabili, o intensificare a tendinţei de a merge în gol. Am putea spune că în realitate indivizii s-au distanţat. Dar în acelaşi timp trupul a devenit un coprocesor al informaţiei digitale. Corpul afectiv, corpul senzorial şi motric au vrut să le fie bine şi lucrează în permanenţă pentru atingerea acestei stări. Programatorii slujesc corpul afectiv, corpul senzorial şi motric. Tehnologia înseamnă mărirea puterii de cunoaştere a lumii materiale, inclusiv a omului. Prin filmuleţele pe care le distribuim pe canalele noastre youtube, noi ne oferim lumii. Nu există cale de întoarcere. În consecinţă, experienţele imersive se vor înmulţi, iar developerii de lumi virtuale îşi vor impune poetica proprie.

Încă nu cred că un developer ar putea fi un poet adevărat. Doar dacă va reuşi să redea reticenţa cu care cei timizi lasă alţi indivizi în spaţiul lor privat, doar dacă ar putea să redea infinitele rateuri (unele sesizabile, altele mai puţin sau deloc) prin care ne ajustăm unii la alţii, facem loc modului de comunicare a celuilalt şi voinţei acestuia, prin care se creează obişnuinţa şi felul în care o trăim, uneori cu plăcere, alteori cu indiferenţă sau cu crescândă nelinişte, într-un dozaj imprevizibil şi continuu de reacţii şi senzaţii, imposibil de pus pe pauză.

În lumea virtuală ne va paşte uneori nostalgia după greutăţile vieţii, după materialul din care se construieşte până la urmă nostalgia, adică după viaţa în ritm normal, fără proptele, fără escapism. Ne vom întoarce atunci la lucrările acestui developer rudimentar care este poetul? La rândul său, el are un corp afectiv, un corp senzorial şi motric prin care trăieşte şi livrează tulburătoare, subversive stări de extaz. Îşi va face cineva griji că aceste stări de extaz sunt rudimentare? Nu, pentru că rudimentarul este ceva de care ne e dor, el nu există în lumea virtuală. Nu există ca mecanism, doar ca reprezentare, pe când poezia este un mecanism rudimentar de realizare a unor stări imersive de scurtă durată. Flashuri imersive, fulgerări imersive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *