Poezii de Laurenţiu-Ciprian Tudor

Sulina în 77 de rânduri

 

1.

din milă

duc anii

care trec

pe mine

 

doar ca să cred

scriu poeme,

în forme mai pline, mai mari,

pentru că am avut o viziune

la un mal de mare,

pentru că am visat în iarbă,

pentru că am fost râzând

ciucure pe dealul acela cu pomi cocoșați,

pentru că bunica mea a fost un înger,

m-am crezut fiu al soarelui

și tu ai fi murit atunci pentru mine,

pentru că patria mea

după care plâng, după care îmi frâng mâinile

după care mă deșir

e fericirea,

eu exilat și eu amintire

eu ocnă visând, tânguindu-mă,

gândurile mele puse unul câte unul

în insectarul chemărilor

fără ecou

 

3.

citesc și ascult,

plaja ca o felie de pâine

ca tihna cafelei de dimineață,

volumul lui de poeme

o scrumieră

cu doruri strivite tare, în grămadă

fumate

niciodată până la capăt

 

4.

cei ce nu ucid liniștea

ca pe un animal rar

și râvnit

cei ce nu acoperă mugetul mării

venită de la păscut alge

de la amețit pești gânditori

lor

le dedic versurile acestea

le zic frați

ei înțeleg că aici

se face

Repetiție

 

5.

în locul unde ei s-au iubit,

unde ei s-au omorât cu nerăbdare

piele pe piele, pe degete, pe brațe,

pe iataganele cărnii

pe gurile disperate ca de pești

scoși din apele lor

pe locul acela

a crescut

într-o vară

o floare

 

6.

vom asculta vântul

și vom dansa dansul lui

ca și cum am fi pletele unui cap frumos

ca și cum am fi volbura nisipului

ca și cum am fi zmeul rătăcit

al unui copil

 

 

7.

știu

țărmul mării

e întotdeauna

începutul lumii;

trupul depune mărturie

în vara aceasta

 

8.

a-capella mării

ca și cum s-ar ține

isonul unei rugăciuni astrale

ca și cum

albastrul e în sine

cea mai bună basilică

 

9.

dacă ochiul tăcerii

s-ar asemăna cu ceva

el ar fi un ochi de mare

intens și fără de fund

imposibil de dezlipit de cer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *