Raluca Boantă – poeme

ia-ți lumea-n cap și vino să mă cauți la cluj
aș fi vrut să mă prinzi de
braț și să-mi spui că juliturile fac scoarță până dimineață
pe raftul cel mai de jos la subsol în cărturești
am găsit ultimul exemplar din cartea ta
i-am inventat un soundtrack am tras-o la xerox

–                                                            sâmbătă
de la micul dejun au trecut zile-ntregi până seara
peste zi mă rugam des și îmi făceam cruce cu limba
născătoare de dumnezeu du-mă la iarnă în vest
îmi plăcea atât de mult de tine că voiam să dai peste mine la baie
sau să mă împiedic de gleznele tale
te-am privit dormind până spre dimineață
când te-ai întors pe-o parte
m-am atins de câteva ori
o dată te-am atins
și pe tine

uite ce linștit stai lîngă mine acum pe întuneric
dacă rămîi și mă descoși îți spun tot n-am nimic de ascuns
iată mișcarea bruscă răsturnarea de situație vîrtejul
constelația care dă gagicile pe spate alegerea greșită

uită-te la mine acum sunt un personaj
mă aprind ușor în ultima vreme încă din somn
ne admirăm în liniște și-n beznă

uite ce linștit stai lîngă mine acum pe întuneric
suntem infideli facem lucrurile să se întîmple apoi ne retragem
cînd nu ne atinge cine vrem îi atingem pe alții
așa am ajuns și la tine

uită-te la mine sunt în locul ăsta cu cer senin
nimic din ce se găsește aici nu-mi aparține

prima etapă
semnele cedării apar la încheieturi și extremități
expuse la dispoziții inconfortabile sau noi
înclinarea ușoară a capului distribuirea egală a greutății
îndârjirea cu care apeși și verifici fiecare bucată în parte
durerea care se ivește din locuri mici puroioase
statul inimii în loc
bătaia pe umăr
a doua etapă
jocul în care – după câteva ture rămâi singur
locurile în care pielea plesnește
spațiile dintre durerea ta difuză și durerea fizică generală
exploatarea primei vome a dimineții
exploatarea scuipatului colorat
exploatarea firelor de păr
încâlcite la piciorul patului
dovezile loviturii de grație

cu mișcări voluntare, nesigure –
ne împotrivim până trece

privește-mă sunt în locul acesta cu cer senin
e o liniște marginală un calm familiar
toate-ntâmplările s-au așezat în ordinea firească
douăzeci de ani de acum înainte pântecul meu gol
răul să nu fie dus mai departe
răul și boala miopia diabetul zaharat
preferința pentru persoanele de același gen
un șir nesfârșit de înfiorări de care
generațiile ce vin nu-și vor aduce aminte

Un răspuns la „Raluca Boantă – poeme”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *