4 poeme de Șerban Mihalache
Șerban Mihalache: Port numele de Șerban de 29 de ani. Pe ultimii 6, i-am petrecut predând la Facultatea de Electronică din cadrul UPB. În prezent, lucrez la a definitiva doctoratul – sisteme de inteligență artificială pentru recunoașterea automată a emoțiilor, a stresului și a minciunilor din voce.
În 2020, profitând de o șansă, am publicat un volum de debut, M, cu unele frumuseți și destule neajunsuri. Ulterior, am mai publicat poeme în revistele Golan și Literadura și pe platformele O Mie de Semne și Noise Poetry.
ca pe o frunză de tutun
vreau să te văd /
fără granițe în /
linii drepte sau //
linii verzi înfierate /
cu orizonturi /
neîntrerupte și //
complice dar /
mereu sub privire și /
niciodată sub tălpi //
vreau să te văd /
străbătând pajiști /
de piatră și dopuri //
de plută alergând /
să descoperi galerii /
scăpate de stricta curatorie //
a lui Saturn /
ale cărui inele se poartă /
pe degete-aici //
vreau să te văd /
având curajul de a prinde /
rădăcini prin crăpăturile treptelor //
deasupra cărora /
ne-am cunoscut fără tratate /
apatrizi cerându-ne reciproc //
doar cetățenia zâmbind /
nemișcați atunci când ne scoteam /
din buzunar brichetele și //
îți spuneam că te văd /
așa cum mă vezi și tu /
ca pe o frunză de tutun
***
am lăsat o cutie în pod /
o va găsi viitorul /
proprietar al casei /
în timp ce /
se va gândi la noi //
o va găsi primăvara și /
va urca pe terasă și /
va privi Carul Mare //
își va arunca ochii spre Phecda /
hsiao kuo /
în cele mici abundență /
și la a treia erupție solară /
va citi /
dacă îți vei risipi gândul /
cineva din urmă va lovi /
în fericire //
își va arunca ochii spre Merak /
kên /
în nemișcare deplină /
și la a cincea erupție solară /
va citi /
dacă îți vei încleșta maxilarul /
cuvintele vor veni /
în ordine //
își va arunca ochii spre Alkaid /
wei chi /
în sfârșit nu încă /
și la a șasea erupție solară /
va citi /
dacă îți vei uda capul /
îl vei pierde /
în adevăr //
un I Ching /
cu asterisme /
în loc de hexagrame //
dar în ochii celor de dincolo /
de dincolo /
de Steaua Polară /
de Cassiopeia și /
de Marele Pătrat al lui Pegas //
el va greși /
privind doar o parte /
dintr-o constelație mai mare /
mereu mai mare /
ale cărei osii trec scrâșnind /
peste asfaltul /
electromagnetic //
***
ascultă /
au început să cânte /
vaporii de morfină /
din jurul carlingii /
ia-ți /
echipamentul și /
hai să ieșim afară /
vino //
să pășim împreună pe /
orbita acestei lumi de neocolit /
inspiră /
adânc răcoarea /
neagră a spațiului /
dintre muchiile scânteinde /
ale unei călătorii în doi //
mai ții minte /
când visai /
la eclipse solare în țări exotice /
în care oamenii poartă nume de lumină /
întinsă pe spate /
pe un strat inoxidabil de /
nerosticliri /
acum ascultă //
materia exotică /
accelerându-ne tot mai aproape /
cu cât o-ndemnăm mai puțin /
materia neîntunecată și /
neîngrădită /
revelată doar prin /
efect //
fără cutremure și /
fără întrebări /
ascunde-ne într-o nebuloasă /
și încă într-una /
și încă-întruna /
și ascultă-mă /
șoptindu-ți din vârful unui deget /
chiar pe conturul buzelor întredeschise //
simte /
ploaia de fermioni /
alunecând pe sub /
fibre și fermoare /
promenada /
riviera și /
în mijlocul lor /
în sfârșit //
în sfârșit /
în sfârșit să ne cunoaștem //
în nucleu se-aliază nichelul și fierul
ne-am terminat paharele și ai propus /
să mergem pe faleză și /
să traversăm cheiurile privind /
muncitorii descărcând ladă după ladă /
din lichiorul și cafeaua /
de la nunta din cana /
acestei nopți și îmi zâmbeai /
în verde netivit spunându-mi /
că tu stai mai aproape și /
că nu e timp de pierdut /
curând va-ncepe ploaia dar /
ne putem adăposti printre /
cireșii japonezi și terasele de ceai /
care ți-au năpădit sufrageria /
așezându-ne în sâmburi de caisă /
sub crucile rabatate ale ferestrelor /
tale înalte din tavan până-n podea /
în timp ce fumul ia în brațe sticla și /
pervazul se dorește metronom și /
în nucleu se-aliază nichelul și fierul
