monodramă

se dedică dresorilor de cuvinte: miriv, anase, radse, radva

personaj: óris

sinopsis: ne aflăm în nu se mai știe al câtelea an de pandemie. lumea e întoarsă pe dos. școlile își schimbă numele o dată pe săptămână,… profită de generalizarea învățământului online,… teatrele sunt închise, óris e în carantină. a început să scrie un jurnal, ca să nu intre în depresie. e ușor țăcănit, are senzația că o ființă imaginară îl chestionează, ca și cum cineva ar mai avea nevoie de el… o școală ar vrea să-i poarte numele în vacanța de vară… el nu e interesat, de aceea nici nu amintește de așa ceva… speranța… firul de ață… salvarea…

… mă întrebi ce personaje aș vrea să joc,… sau aș fi vrut și nu s-a întâmplat? …m-am gândit, să știi, la o grămadă de personaje,… m-am întîlnit cu o grămadă de personaje, din cauza meseriei (care pe vremuri era artă), dar nu a fost niciunul atât de drag încât să-mi doresc să îl interpretez. tuturora le-am găsit hibe, nu neapărat obiective. nici în tinerețea mea actoricească nu am jinduit să joc ceva anume. m-a fascinat întotdeauna – și așa va fi până la moarte, probabil, – jocul în sine, magia scenei, aura personajelor, contextul în care ele respiră… am constatat că și cel mai prost actor poate să joace la un moment dat genial, la fel cum un actor recunoscut a fi o piatră prețioasă poate da cu mucii în fasole… și jucatele și nejucatele personaje îmi sunt dragi deopotrivă,… nu voi înșira un pomelnic cu numele lor, ar umple mult spațiu și nici n-ar fi de folos cuiva…

a mai trecut o noapte. subconștienul m-a lucrat și m-a convins să aleg totuși pe cineva… psihoactiva dimetiltriptamină (dmt) secretată de ochiul lui horus sau al lui ra… al treilea ochi… adică glanda pineală, iubita lui descartes, cel care credea că acolo locuiește sufletul, cel care a încercat să devalorizeze ideile lui don quijote… și-a făcut de cap. de râs, nu? octavian paler are o scriere care amintește de asta… decadența lui don quijote… am divagat, dar mi-a prins bine, abia acum m-am încălzit…

pentru plăcerea discuției și ca să nu zici că te refuz, am ales un personaj special,… despre care nu se știe mai nimic, nici cine e, nici de unde vine, dar care este centrul unui mit estetic covârșitor, la egalitate cu cel al lui don quijote, după mine, și care e foarte amintit de populațiile din românia, bulgaria, grecia, macedonia, din țările caucaziene, scandinave și baltice, etc… e vorba despre un meșter constructor care își jertfește soția pentru ca zidirea lui să nu se prăbușească.. la noi poartă numele manole (emmanuel, în ebraică = dzeu este cu noi)… ungurii au și ei un meșter pe care îl cheamă komuves kelemen, dar e același personaj… iar mă fură literele… carantina asta prelungită m-a cam dezechilibrat… aș preferea să vorbesc cu un om, nu să scriu… dar se pare că nu am de ales… să revin.

pe scurt: meșterul e mai sus de sine… jertfa adusă zidirii eu o traduc prin protecție, nicidecum ca pedeapsă. povestea poate duce la ideea de zăpăceală mintală a numitului constructor… dar o logică simplă poate dezvălui că nu trebuie să ucizi ca să faci ceva durabil… știu destui oameni care au construit case și nu și-au băgat consoartele în ziduri… în fine se poate dezbate mult pe temă. cert este că artistul jertfește ce are mai bun în el pentru arta finală… ana e speranța,… e imaginară, e matricea, e iconică…

… speranța e mai puternică decât lipsa ei… firul jocului sus-jos, pe care îl practică viețile noastre, e fix atât de lung cât știe speranța fiecăruia dintre noi să supraviețuiască. mărturisesc că o iubesc pe ana tot atât de mult ca manole, probabil… și eu aș zidi-o, … sau poate nu… e greu să fii singur… poate că m-aș jertfi eu pentru ea,… dar ideea că nimic nu este ceea ce pare a fi mi se pare mai aproape de suflet… apropos, unde e ana?

… în miez de noapte trezindu-mă cu toate gândurile astea pe cap m-am apucat de scris o ciudățenie,… un fel de scenariu de film mut… un documentar de imagine… în 42 de scene… nu știu cum să-i spun… i-am dat un nume… ana lui manole… dar nu merge la generația tânără, mi-am zis… apoi am ales… a&m

scena 1. ora 10.00 a.m. un lac. nuferi, raţe sălbatice, lebede, cormorani, lișițe, buhai de baltă, stârci cenușii, vânturei, pescăruși, egrete, pelicani, huhurezi, becațe, lopătari, etc…. peşti sar spectaculos deasupra apei. malurile sunt ornate ca pentru un spectacol de silviu purcărete, cu sălcii uriaşe de-o frumuseţe rară. păsărele de toate felurile zboară care-ncotro, se aud sporovăind. fluturi mari, de toate culorile, gâze elegante şi libelule bucură privirea. țânțarii sunt neplăcuți…. câteva şopârle se încălzesc la razele soarelui, mare şi roşu, care străluceşte pe cerul senin. peisaj idilic. panoramare.

scena 2. ora 10.14 a.m. din mijlocul lacului ies bulbuci. restul peisajului rămâne neschimbat.

scena 3. ora 10.15 a.m. din mijlocul bulbucilor ies la suprafaţă varii materiale de construcţie. plutesc pe oglinda lacului. păsările nu sunt tocmai mulțumite, dar se adaptează. unele pleacă.

scena 4. ora 10.16 a.m. din lac iese un scafandru. scuipă furtunul tubului de oxigen din gură. scoate ochelarii şi priveşte în jur. e nervos. se uită la materialele de construcţie care plutesc pe lac, apoi la un ceas acvatic aflat pe mâna stângă. în mâna lui dreaptă se zăreşte ½ dintr-o puşcă subacvatică. priveşte într-o anume direcţie. peisajul nu se sinchiseşte. un peşte sare şi-l loveşte cu coada. nici nu bagă de seamă. îşi pune ochelarii pe ochi, bagă furtunul tubului de oxigen în gură şi dispare în adâncuri. natura își vede de treaba ei.

scena 5. ora 10.30 a.m. bulbuci în mijlocul lacului. iese la suprafaţă acelaşi scafandru din scena 4. apare de nicăieri un crocodil. o săgeată din puşca subacvatică porneşte fulgerător și intră prin ochiul stâng al crocodilului fix în creier. crocodilul sucombă instantaneu. crocodilul pluteşte cu burta în sus printre materiale de construcție.

scena 6. ora 10.34 a.m. pe lac e dezastru… de departe se aud claxoane de maşini. se văd două jeepuri, care opresc pe malul lacului. din ele coboară nouă bărbaţi. descarcă din maşini echipamente sofisticate de scufundat. scafandrul din lac face semne furioase  şi arată spre ceasul de la mână. cei nouă bărbaţi umflă trei bărci pneumatice în care încarcă echipamentele de scufundare. se urcă în bărci şi pornesc către mijlocul lacului. pe drum culeg materialele de construcţie. se scufundă cu toţii. rând pe rând toate materialele de construcţie dispar sub unda lacului. crocodilul pluteşte.

scena 7. ora 14.00 p.m. se aud alte claxoane. apar patru jeepuri. din ele coboară zece femei. descarcă echipamente subacvatice, zece sufertaşe şi patru bărci pneumatice. se urcă fin câte trei într-o barcă. în cea de-a patra barcă urcă doar una singură. e cea mai frumoasă dintre toate, frumoasă ca o fee… bărcile ajung în dreptul crocodilului. toate femeile plonjează în apă cu câte un sufertaş fiecare.

scena 8. ora 14.30. femeile ies la suprafaţă. se urcă în bărci. cea mai frumoasă ancorează crocodilul și-l duce spre mal. tot cea mai frumoasă scoate din maşină o drujbă cochetă şi despică burta crocodilului și cu un cuţit mare jupoaie crocodilul. aruncă pielea în maşină. femeile pleacă.

scenele 9-40 se petrec identic cu primele opt, în fiecare dintre zilele următoare.

scena 41. ora 14.00 p.m. furtună pe lac. plouă cu pisici și câini, cum ar zice englezul, cu găleata, cum ar zice românul, cu gheață cât oul de porumbel, cum ar zice… se aude un claxon de maşină. apare un singur jeep. opreşte. coboară cu mișcări feline femeia cea mai frumoasă. e îmbrăcată într-un costum sexi din piele de crocodil. se urcă în barcă. în mijlocul lacului plonjează în apă cu sufertaşul într-o mână. furtună mare de tot. copaci doborâţi de furtună plutesc pe apă. păsările s-au adăpostit care pe unde…

scena 42. ora 18.00 p.m. furtuna s-a potolit. soarele e pe cer. ies bulbuci din apă. cei zece scafandri ies la suprafaţă. bărcile plutesc în derivă pe lac. nouă dintre ei înoată spre mal. al zecelea îşi scoate echipamentul subacvatic şi hainele. ridică mâinile spre cer şi scoate un urlet de bucurie. un peşte sare din apă. bărbatul îl prinde din zbor, îi şopteşte ceva apoi îi dă drumul. un crocodil se apropie. bărbatul se luptă cu crocodilul. crocodilul e înfrânt. bărbatul trage crocodilul la mal. îl despică, îl jupoaie şi-i ia pielea. cei zece se urcă în jeepuri şi pleacă. pe malul lacului rămâne crocodilul, fără piele, alături de jeep-ul femeii frumoase,… care n-a mai ieşit din apă. soarele străluceşte deasupra lacului liniştit. (muzica-scorpions – give me all i need)

sfârșit

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.