Anca Sîrghie – ambasadoare a culturii românești peste Atlantic . ,,America visului românesc, vol. 3ˮ
O trilogie de amploare cuprinzând impresii de călătorie, reportaje, interviuri, recenzii, articole și studii de interes cultural, America visului românesc[1] se constituie într-un document autentic, martor al existenței pe cele mai diverse coordonate a comunității românilor stabiliți pe continentul american. Călătoriile pe care Anca Sîrghie le face de peste 20 de ani peste Atlantic pentru a-și revedea copiii s-au transformat în experiențe de cunoaștere, dar și de impulsionare a vieții spirituale a românilor care și-au rostuit traiul de mai multe generații pe pământul Lumii Noi. Al treilea volum apărut de curând stârnește interesul cititorului prin ancorarea cu prioritate în prezent, o actualitate la care suntem chemați să participăm, la invitația cu brațele deschise ale autoarei, așa cum se regăsește pe copertă, ca prim element de semnificare.
Aflată sub semnul aceleiași dedicații către familie cu care se deschid cele două volume apărute anterior, a treia piesă de rezistență în această monumentală construcție memorialistică, America visului românesc, vol. 3 este o mărturisire a modului în care autoarea își percepe locul în cele două lumi în care se simte ,,acasăˮ, atâta timp cât limba română îi rămâne modul de comunicare cu ,,prieteni de viață și de condeiˮ de peste Atlantic. De aici și sentimentul responsabilității și al necesității de a se implica și a participa – numeroasele texte probează o diversitate de inițiative, în formă și în conținut. Pornind dintr-o motivare biografică, lucrarea nu se cantonează însă la acest nivel, ci permite o lărgire a orizontului de cunoaștere a spațiului american, așa cum se înfățișează călătorului contemporan, care intră în contact cu realitățile materiale și spirituale specifice unei lumi a tuturor posibilităților.
Recursul la actualitate se impune din primele pagini ale volumului, când autoarea plasează sub titlul Sens și contrasens în media – literatura în anotimpul pandemiei o generoasă pledoarie pentru depășirea restricțiilor impuse în lume de evoluția sanitară, prin activitățile culturale desfășurate online. Argumentele sunt de necombătut, căci Anca Sîrghie exemplifică prin evenimente deja de notorietate, cenacluri, conferințe, lansări de carte, care punctează sistematic pași pentru victoria creației, a inteligenței și spiritului oamenilor, uniți din colțurile lumii în fața încercărilor și a pericolelor. Este un semn de optimism și încurajare pentru folosirea noilor posibilități de comunicare, adresat oricărui cititor.
Un Cuvânt –înainte semnat de pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, intitulat Cu Anca Sîrghie, prin America, este un valoros preambul care facilitează accesul spre conținutul volumului. Pornind de la indicarea prin linii sigure a calităților autoarei, ,,curioasă, deșteaptă, harnică și întreprinzătoareˮ, prefațatorul justifică interesul pentru cunoașterea lumii de peste ocean nu numai prin faptul ca este locul unde profesoarei universitare din Sibiu i s-a integrat familia, ci și pentru că aici a descoperit ,,un tezaur de cultură românească insuficient explorat, prea puțin cunoscutˮ[2] la cercetarea, dezvoltarea și încurajarea căruia simte că trebuie să se angajeze. O muncă ,,misionar-apostolicăˮ, după cum apreciază pr. Theodor Damian.
Cele peste 400 de pagini mențin într-un crescendo bine controlat interesul pentru cunoașterea dimensiunilor tot mai largi în care dezvoltă prezența spirituală a comunității românilor-americani. Autoarea procedează organizat și temeinic pentru stabilirea acelor coordonate care definesc o colectivitate cu amprenta ei specifică și de neconfundat, vrednică de a se înfățișa lumii, ca factor decisiv în păstrarea identității naționale.
Un prim capitol de 10 Reportaje semnate de Anca Sîrghie cuprinde o varietate de aspecte: descoperirea chipului multicolor al Americii în pragul Crăciunului și înființarea primului cenaclu al românilor din Denver, Co., vizita la cea mai mică școală din Pensylvania, unde elevii află pentru prima dată de România, lansarea de cărți și dezbateri despre lirica românească la cenaclul ,,Mircea Eliadeˮ din Denver, și tot pentru prima dată, la Universitatea Harvard, o amplă manifestare științifică despre viața și opera lui Mihai Eminescu. De altfel, după cum specifică autoarea, datele aniversare din biografia poetului nostru național sunt permanent marcate prin activități de răsunet, precum este Simpozionul din 12 și 13 ianuarie 2019, desfășurat la New York, organizat de Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, cu Societatea Română Creștină ,,Dorulˮ, sub auspiciile Academiei Oamenilor de Știință din România, filiala USA, și ale Mitropoliei Ortodoxe Române a celor Două Americi – redutabilă asociere de valori și forță culturală, în orchestrarea și coordonarea sistematică a pr. prof. univ. dr. Theodor Damian, președintele Cenaclului ,,Mihai Eminescuˮ și directorul revistei ,,Lumina Linăˮ de la New York.
Un spațiu generos de reportaj este atribuit celui de-al 33-lea Congres al Academiei Americano-Române de Arte și Științe (ARA) care a avut loc la Universitatea ,,Alma Materˮ din Sibiu, în anul 2008. Cum este firesc, în atenția profesoarei din orașul de pe Cibin s-a aflat școala, sistemul de învățământ american fiind privit cu interes, pentru a descoperi secretul, literă de lege, datorită căruia nimic nu trebuie să umbrească bucuria copiilor de a veni la școală și de a învăța.
Sub observație se află și activități culturale de amploare și prestigiu din Canada, precum cele ocazionate de aniversarea a 15 de ani de activitate la Asociația Canadiană a Scriitorilor Români, din Ottawa în 2016, cele desfășurate în anul 2019 de către Societatea Culturală ,,Graiul Românescˮ din Windsor, dar și o restrânsă, însă emoționantă sărbătorire a zilei de 8 Martie în comunitatea românilor din statul Michigan. Descrise în amănunțime în desfășurarea lor, cuprinzând nume și informații precise, evenimentele surprinse în reportajele Ancăi Sîrghie se constituie ca adevărate documente, jurnale de viață, importante pentru o istorie a existenței românești în contemporaneitate, în spațiul american. Surprinde însă și impresionează mereu tonul cald, farmecul observației, inteligența și sensibilitatea interpretărilor care așază aceste texte, în mod incontestabil, în specia reportajului literar.
O contribuție importantă la fundamentarea teoretică a unor concepte se regăsește în doilea capitol, consemnare a unor conferințe susținute de Anca Sîrghie în America, Studii și eseuri pentru diaspora, unde se oprește asupra aspectelor din viața și opera poetului nepereche, completând astfel exegeza care o poate situa între cei mai reputați eminescologi contemporani. De data aceasta, scriitoarea abordează într-un text inedit, după o temeinică cercetare, o temă prea puțin abordată, ,,Biserica, o instituție națională identitară, în optica lui Mihai Eminescuˮ, pentru ca un alt consistent eseu să se refere la riscurile încercărilor de ,,demitizareˮ a poetului național. Adevărat curs de istorie literară de ținută universitară, primul text explorează jurnalismul lui Mihai Eminescu, în ipostaza de patriot, apărător al Bisericii Ortodoxe și al memoriei Mitropolitul Andrei Șaguna, pentru ca al doilea să aducă în discuție unele tendințe de denigrare a celui pe care Nicolae Iorga îl considera ,,expresia integrală a spiritului românescˮ, iar Constantin Noica îl numea ,,omul deplin al culturii româneștiˮ. Angajată cu hotărâre și spirit critic în dezbaterile generate de acele interpretări neavenite din perioada postdecembristă, Anca Sîrghie aduce argumente pentru așezarea lui Mihai Eminescu în locul cuvenit la vârful literaturii române, constatând inițiativele diasporei de a organiza evenimente care ,,reunesc într-o aceeași simțire pe compatrioții noștri din întreaga Americă, în jurul unui simbol național, cum este simțit acolo Eminescuˮ[3].
Spiritul critic al scriitoarei sibiene se exersează și prin investigarea unor volume apărute sub semnătura unor scriitori româno-americani, mereu ca un act de încurajare a disponibilităților creatoare, dar și de asumare a responsabilității pentru o autentică valoare. Cele pe care le pune sub observație, de data aceasta, sunt Zodia Cameleonului de Dan Ghițescu și Noapte bună, domnule profesor! aparținând Alinei Diaconu. Cercetătorul autentic nu pornește fără o bună documentare, astfel încât informarea se desfășoară în toate direcțiile – pe verticală, în diacronie, când se precizează că Zodia Cameleonului aflată la a doua ediție, a apărut în anul 1997, dar și pe orizontală, în universul creației, cînd aflăm că scriitorul este și autorul unui volum de mare succes, Un om care vine din Est, dramatizat și pus în scenă la Teatrul ,,Al. Davilaˮ din Pitești, tradus în limba franceză și lansat la Salonul de carte de la Paris. La fel se procedează și în cazul Alinei Diaconu, prozatoare argentiniană, din ale cărei confesiuni se menționează primele încercări din copilărie de a scrie poezii în limba română, pentru a ajunge autoarea a opt volume scrise în spaniolă, unele traduse devenind accesibile și cititorilor români. Tot astfel, în mod sistematic, sunt oferite informații despre ,,povesteaˮ de viață a autorilor și a cărților în atenție: Dan Ghițescu își împlinește chemarea de om de teatru și televiziune la Montréal, preluând în Zodia Cameleonului ipostaza de martor al întâmplărilor dramatice traversate de cei care au cunoscut gulagul comunist, în timp ce Alina Diaconu, ajunsă pe tărâmul Americii de Sud, se confruntă cu restricțiile dictaturii militare, dar opera ei o impune – deși cenzurat, romanul Noapte bună, domnule profesor! a fost premiat. Cu aceeași acribie și intuiție axiologică Anca Sîrghie identifică procedeele originale de construcție epică și realizare a tipologiilor umane. O invitație la lectură!
Așa cum a procedat și în primele două volume despre experiența în lumea americană, autoarea volumului, neobosit reporter interesat de a cunoaște oameni și povești de viață, reproduce o serie de Interviuri și dialoguri cu români din Lumea Nouă; dintre acestea numim pe cele cu anglistul Ștefan Stoenescu, cu profesoara Elena Vasiliu, cu Lavinia Ball sau cu scriitoarea Alina Diaconu, fiecare ilustrând destine aparte, oportunități de realizare și împlinire pe continentul de peste Ocean.
Constituit, la rândul său, în trei secvențe, capitolul V, Ecouri ale dialogului diasporei cu țara reproduce reportaje, interviuri și recenzii la cărți lansate în străinătate, marcând opinii despre evenimentele culturale care reușesc să unească, sub cupola iubirii de neam și de limba strămoșilor, românii, oriunde s-ar afla. Autoarea are conștiința importanței și respectul față de litera scrisă. De aceea, acordă unor texte inedite sau prezente până acum în presă sau online, șansa de a depăși vremelnicia. Astfel, ea păstrează și transmite bogate informații despre sărbătorirea semicentenarului de la Câmpul Românesc din Hamilton, Canada, apoi dă cuvântul, pentru a vorbi despre numeroasele activități pe care le-a inițiat, unor personalități, modele de implicare în mod constant, precum pr. Remus Grama, Muguraș-Maria Vnuck, Veronica Pavel Lerner, Silvia Popescu, Doina Popa. Despre scriitoarea Anca Sîrghie vorbesc și interviurile realizate de Victor Neghină și Mihai Posada, după cum pentru recenzarea unora dintre volumele sale lansate în America și prezentarea de evenimente semnificative se regăsesc alături personalități din România și de peste Atlantic, prezențe permanente, active în toate formele de manifestare culturală, precum Sebastian Dorneanu, Gheorghe Mircea, Antonia Bodea și Dorin Nădrău. Într-o Privire poliedrală asupra românilor Americii, scriitoarea clujeană Antonia Bodea observa că în America visului românesc ,,întreaga informație este străbătută de fiorul emoției descoperirii noului, poate a tărâmului miraculos imaginat în copilărieˮ[4]. Pentru Anca Sîrghie – un vis împlinit!
Cu impact vizual, dar mai ales emoțional, este și bogatul grupaj de imagini însoțite de explicații din finalul acestui al treilea volum dedicat existenței românilor din spațiul american, mărturie a unei implicări exemplare, care a îndreptățit afirmația lui Theodor Damian: ,,Anca Sîrghie este un ctitor de cultură și spiritualitate românească în marea diasporă româno-americanăˮ[5].
[1] Anca Sîrghie, America visului românesc, vol. 1, Cuvânt-înainte de pr. Gh. Naghi, Editura D*A*S, 2017, 408 p.; vol. 2, Cuvânt-înainte de Mihaela Albu, Editura D*A*S, 2019, 487 p.; vol. 3, Cuvânt-înainte Cu Anca Sîrghie, prin America de prof. univ. dr. Theodor Damian, Editura D*A*S*, 2020, 421 p.
[2] Anca Sîrghie, America visului românesc, vol. 3, ed. cit., p. 15.
[3] Ibidem, p. 120.
[4] Ibidem, p. 341.
[5] Ibidem, p. 18.
