Cincisprezece poeme de Georges Perec

Omagiu lui Georges Perec (1936-1982) la a 85-a aniversare.

Cincisprezece poeme[1] traduse în limba română de Mircea Ardeleanu

 

Alfabete

 

7 Lied ou transe / O, lied, o, transe

 

O, lied, o, transe,  o, eres !

al ielelor sorţii dans, tril,

distrus de-Odin nerostuitul, non-eul.

 

Destin rulând a sa roată-n andalusul

lor eon uitat:  surd duduit

 

21 sûr aloi, dent-de-lion / O, dor, oltoit dendelion

 

O, dor, oltoit dendelion la

stridentul asur

sustras e soarelui Re

idol din nord

nuntind saur şi-aslan ;

 

artei erou devolut

solid unit

e latentul asard

 

41 Soif nulâtre / Fervoarea lent instile

 

Fervoarea

lent instile-ţi-o-nşelător

anasonul

(O, fleru-i! Furiş felonia-i te sfârşe).

 

Tuşele-ţi sufl-al foii nul fruntar:

Oson, aur sfruntat, o frust filon!

 

43 L’ange sourit / surîse îngerul

 

Surîse îngerul.

Tâng, toi, un’ glas ştiu nega salut.

Lingoare, rug.

 

Urnă, tăinue g’ina soartei, oror,

sângele lor stors, tu, sigur olloi,

ales onguent, gel, litot.

 

82 Mou, transi / Morţire, slei

 

Morţire, slei, ne-nţelesul mimos ison,

amarul, sol osmot

insul resolut neutil mântue-l.

 

O, arta e-o mlaştină-ntru a morţii smintire.

Suveran romanul ùrmă.

 

126 Ni pour le tas / Nu-n a oră

 

Nu-n a oră, nul post res !

Ivăr pune porţilor neştirei.

Litot, spune-le lor rar.

Repaos.

Pulsatila noapte nu ştiu trop ales

un’, junel poet,

plânsu-ţi spoliaşi.

 

129 Ouïr, tel Swann / Atâtor Swann

 

Atîtor Swann literatura-i sus noos,

nou isuor !

Olewer Twist (O, Lear, O, Newton…),

ursusul Erewon lui Twain,

Leuwen ăl auros la wit – Istrati,

Winawer lui Wells…

 

148 Novalis, tu rêvais / O, Novalis, visei vers

 

O, Novalis, visei vers

voit rost noval.

Ni-un ‘nainte-ţi n-avu truvai

sistrul nou, leventul sore roziu,

vatul vital a traversa-n

es’ ler solar revolutul eon.

 

169 Azur est loin / Nalt e azurul

 

Nalt e azurul!

Rotonzi-ţ-ei zelos onzenul?

Arta – ştiut e – zolzoie-a nărui – zlrrl! – zeul azar

solzos teinuit-‘n zar.

 

N’-uni estui son sleios aur lazur, zen sortit.

 

La Clôture et autres poèmes [Claustrarea şi alte poeme]

 

Tu codas l’inertie / Înscenat-ai inerţia

 

Înscenat-ai inerţia unei roci,

Setea ce scurmă lacustrul lut

Continuul cerc corolar, norocul total rostuit ;

 

o, nicio clamare.

Dune. Astru solo-n suspens peste lacul lis :

 

Amintire

 

9 Sature l’incomplet / Fie-ţi temei ne’mplinirea

 

Fie-ţi temei ne’mplinirea:

nu crusta, nu colosalul, roşul nor, rug vesperal,

nu golul astral,

secret omicron

ce-ţi scandă-n concis canon

cert logos secular :

 

ci  istovitul tău strigăt

 

11 Clôture / Claustrare

 

Claustrare. Final.

Nul scris edict.

Exilu-şi trage-n loc rozor, cert contur,

straniu te-mpresoară.

 

O, fie-ţi el sălaş, culcuş, cocon, eon,

asumat destin

 

unde-n loc

linţoliul iscă trup nou.

 

17 Car plus en toi s’unit l’archéologue / Ţie clon, etern unit, arheologul

 

Ţie clon, etern unit, arheologul

ce-şi strig-anomia sângeră-n loc, scurt, nul.

 

Porţi se dislocă : claustrul,

blocus nespusului tău dor.

 

Contenire (cert liman,

cocon tăcerii smuls) : arta ?

 

Fără titlu (Încercam oare a-ţi încinge-al mâinii brâu) :

 

Încercam oare a-ţi încinge-al mâinii brâu

cu degetele-mi?

 

Azi ploaia face dâre pe-asfalt

Alte privelişti n-am în minte

Şi nu mă pot gândi

la ale tale, la cele prin care-ai trecut pe-ntuneric, noaptea

nici la maşina mică roşie

-n care pufneam în râs totdeauna

 

Rostul statornic al zilelor traseaz-o strictă cale

e simplu cum e-o prună-ntr-un compotier

ori căţărarea iederei pe zidul meu

 

Degetele-mi nu mai alcătuie-acea prea necuprinsă brăţară

Ci eu păstrez amprenta rotundului tău braţ

În căuşul mâinilor mele ambidextre

Ce-odihnesc pe faţa mesei unde stau.

 

Eternitate

 

Dedusă din imperceptibila

Convexitate-a ochiului

– cea prin care ştim că Pământu-i rotund –

eternitatea este circulară

însă turtită

 

Perna este (munte) eroziune

covorul, peneplenă

 

Nu mai există fracturi

în spaţiu, nici în mine

 

: lumea cum era înainte de-a se zbârci,

o unduire de ierburi

între est şi vest

 

O linie imaginară

va parcurge ponciş acest oblic balans

 

Se ştie că apele

s-ar despărţi acolo, dac-ar fi ape

 

Dar nu-i decât

această sete de-a răsfrânge

 

Siluete se suprapun

 

De-a lungu-acestei fictive cute

imobile-n a lor nestatornicie

 

Persistenţă şi memorie-i fiece clipă

 

Orizontul în nefiinţa-i

e-o ezitare destrămată

 

Prefigurarea tremurată-a chingii

-n care pândeşte pitită catastrofa

[1] Extrase din volumele Alphabets (1976) : 7, 21, 43, 82, 126, 129, 169 ; şi La Clôture et autres poèmes (1980) : 2, 9, 11, 17, un poem fără titlu şi poemul « Eternitate ». Traducerea respectă literal constrângerile originalului.

Publicate în nr.1/2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *