Cum să intri în Narnia. Fascinația portalului

În 1957, un băiat din Marea Britanie, pe nume Laurence Krieg, începea a doua lectură a volumelor din seria „Cronicile din Narnia”, de C.S Lewis. Cunoscând acțiunea cărților, băiatul dorea să înceapă lectura cu ceea ce părea a fi primul volum în ordine cronologică, nu în ordinea publicării. Adeptă a ordinii impuse de autor, mama sa îi cere să citească volumele în ordinea în care au fost scrise și, pentru a rezolva disputa, copilul îi scrie autorului pentru a-i cere sfatul. În scrisoarea de răspuns, Lewis îl sfătuiește pe tânărul Krieg[i] să recitească volumele în ordinea cronologiei narațiunii, dar precizează și faptul că ordinea lecturii nu e cel  mai semnificativ aspect al cărților. Abia în 1994, atunci când drepturile de autor ale seriei au fost cumpărate de editura americană Harper Collins, noul editor a decis numerotarea cărților în ordinea cronologiei interne, nu a datei de publicare inițială.

            De ce e importantă această poveste aparent insignifiantă a datei de publicare și a ordinii de lectură? „Cronicile din Narnia” e o serie de volume fantasy formată din șapte cărți, ce prezintă acțiuni succesive, parțial legate între ele. Tabelul de mai jos, preluat din volumul lui Walter Hooper, „Outline of Narnian history so far as it is known. Past Watchful Dragons: The Narnian Chronicles of C. S. Lewis”[ii] oferă o imagine comparativă a anilor de apariție a volumelor, prezentați în paralel cu anul cronologiei interne a cărții în lumea oamenilor și în lumea Narnia.

Volum Publicat Cronologie internă
Pământ Narnia
Leul, vrăjitoarea și dulapul 1950 1940 1000–1015
Prințul Caspian 1951 1941 2303
Călătorie cu Zori de Zi 1952 vara 1942 2306–2307
Jilțul de argint 1953 toamna 1942 2356
Calul și băiatul 1954 [1940] 1014
Nepotul magicianului 1955 1900 1
Ultima bătălie 1956 1949 2555

Privind tabelul, unul dintre anii firelor cronologice interne iese în evidență: penultimul volum publicat are loc în anul 1 din Narnia. Acest lucru înseamnă că, în ciuda apariției târzii în serie, „Nepotul magicianului” e cartea ce surprinde crearea universului fantasy, certificatul său de naștere.

            „Nepotul magicianului” e o carte ieșită din comun în cadrul seriei Narnia. E ieșită din comun atât prin temă și narațiune, întrucât cei doi copii ce încep să călătorească în universuri paralele, Digory și Polly, iau efectiv parte la crearea universului Narnia. Dar cartea e ieșită din comun și prin felul laborios în care a fost concepută, ea ridicând autorului mult mai multe probleme decât oricare alt volum din serie (a fost scrisă în timp de cinci ani, în timp ce „Leul vrăjitoarea și dulapul” a fost scrisă într-o lună). Dificultatea redactării poveștii e motivată în mai multe feluri, începând cu faptul că acesta e singurul volum din serie ce trimite la momente din biografia autorului, pe care el le împrumută personajelor (moartea mamei), dar și de conținutul efectiv al poveștii, pentru că ea prezintă, dincolo de acțiunea efectivă, un fenomen destul de rar dezvăluit în lumile fantasy: geneza lumii și a conceptului fantasy. Autorul ridică miza mai mult, dezvăluind, într-o imagine extraordinar de complexă și de poetică, faptul că Narnia e doar una dintre multe alte lumi fantasy la care au acces cei doi copii protagoniști și că doar întâmplarea îi conduce pe acest drum.

            Acțiunea debutează în Londra anului 1900, acolo unde doi copii, Digory și Polly, se întâlnesc în timp ce se joacă în grădinile caselor în care locuiesc. Împreună, ei explorează podul ce leagă casele și, din greșeală, intră în biroul unchiului lui Digory, pe nume Andrew. Polly, îndemnată de Unchiul Andrew, atinge un inel galben, ce are puteri magice și dispare. Unchiul îi explică lui Digory că lucra la o serie de experimente magice cu inele, ce permiteau călătoria între lumi. La presiunea sa, Digory ia un alt inel, tot galben, pentru a o urma pe Polly și două inele verzi, care să îi ajute să se întoarcă. Digory ajunge într-o pădure, unde e cuprins instantaneu de o stare pronunțată de somnolență. Înfruntând oboseala, reușește să o găsească pe Polly. Cei doi copii observă că pădurea e plină de ochiuri de apă și își dau seama că nu e într-adevăr o pădure, ci, mai degrabă, un spațiu ce găzduiește mai multe portaluri de intrare în alte lumi, așa cum podul de acasă unește, de fapt, mai multe case. Cei doi iau decizia de  a explora una dintre aceste lumi înainte de a se întoarce acasă și sar în cel mai apropiat iaz. Astfel, ajung în regatul abandonat Charn. În palatul de aici descoperă statui ale foștilor regi din Charn și observă cum înșiși regii și reginele reflectă decăderea regatului. Apoi, cei doi găsesc un clopoțel, inscripționat cu îndemnul de a-l face să sune. Deși Polly se opune, Digory sună. La sunetul clopoțelului, ultima dintre statui, regina-vrăjitoare Jadis prinde viață. Pentru a evita să piardă o luptă, ea alesese să ucidă toate ființele din Charn cu ajutorul magiei. Rămasă singura în viață în întreaga lume Charn, Jadis intră într-un somn magic, ce putea fi întrerupt doar de sunetul clopoțelului.

 

            Copiii încearcă să scape de puterea malefică a lui Jadis, punându-și inelele verzi pentru a se întoarce în Londra, dar vrăjitoarea îi urmează, agățându-se de ei atunci când sunt transportați înapoi în lumea lor. În Londra, Jadis nu își poate folosi puterile magice, dar are încă o forță supraomenească. Jadis îl transformă pe Unchiul Andrew în sclavul său și îl trimite să îi aducă o trăsură, ca să poată pleca să cucerească lumea pământenilor. Cei doi pleacă, iar Jadis jefuiește un magazin de bijuterii. Încolțită de poliție, vrăjitoarea îi atacă cu un stâlp de iluminat public, pe care îl rupe cu mâinile goale, provocând uimirea mulțimii. Polly și Digory o prind pe Jadis și își pun inelele, pentru a o scoate din lumea oamenilor. Alături de ei sunt transportați unchiul Andrew, Frank, vizitiul trăsurii și calul Căpșunel. În pădurea dintre lumi, calul vrea să bea apă dintr-un iaz și îi duce pe toți într-o altă lume, un vid întunecat. La început, Digory crede că s-au întors în Charn, dar Jadis își dă seama că e vorba despre o lume ce încă nu a fost creată. Apoi, cu toții sunt martori la crearea noii lumi de către leul Aslan, care provoacă apariția stelelor, plantelor și animalelor cu ajutorul cântecului său. Terifiată de cântecul său (celelalte personaje sunt fascinate de el), Jadis încearcă să îl ucidă pe Aslan cu drugul de fier, însă acesta e respins de corpul leului și se împlântă în pământ, devenind un stâlp de iluminat public. Și mai înspăimântată, Jadis fuge. Aslan le dă câtorva dintre animale puterea de a vorbi, ordonându-le să folosească această putere pentru a face dreptate și pentru a aduce bucurie, altfel riscând să o piardă. Leul îl confruntă pe Digory pentru eroarea de a o fi adus pe Jadis în această lume nouă și îi spune că, pentru a-și răscumpăra greșeala trebuie să ajute la protejarea Narniei.

Aslan îl transformă pe Căpșunel într-un cal înaripat, iar Digory și Polly zboară pe el către o grădină îndepărtată, aflată în munți. Sarcina lui Digory este să ia un măr din această grădină și să-l planteze în Narnia. Aflat în grădină, Digory găsește un semn care îl anunță să nu fure de acolo. El culege totuși un măr pentru misiunea sa, dar e tentat de mirosul foarte puternic al fructelor. Apare Jadis, care tocmai mâncase un măr pentru a deveni nemuritoare, fapt ce o face să devină extrem de palidă.  Ea încearcă să îl convingă pe Digory să mănânce și el un măr și să devină și el nemuritor sau să fure unul și să-l ducă mamei sale, care este foarte bolnavă. Digory nu se lasă tentat pentru că știe că mama sa niciodată nu ar fi de acord cu așa ceva. Atunci când vrăjitoarea îi propune să o lase pe Polly în urmă, Digory își dă seama că ea încearcă să-l păcălească. Enervată, Jadis pleacă în Nord și îl batjocorește pe Digory pentru refuzul său de a deveni nemuritor. Întors la Aslan, băiatul plantează mărul, care se transformă imediat într-un copac matur. În Narnia începe încoronarea regelui și a reginei, fostul vizitiu Frank și soția sa, Helen. Aslan îi explică lui Digory cum funcționează mărul: oricine fură fructele își primește cea mai puternică dorință, dar într-o formă neplăcută. În cazul vrăjitoarei, ea devine nemuritoare, dar asta înseamnă doar nefericire eternă, din cauza inimii sale malefice. Mai mult, puterile sale magice devin o nouă sursă de suferință pentru vrăjitoare, pentru că ea nu se va putea apropia pentru sută de ani de mărul din care a mâncat. Cu permisiunea lui Aslan, Digory ia apoi un măr din pomul nou, pentru a-și vindeca mama. Aslan îi duce înapoi în Anglia pe copii și pe unchiul Andrew. Ființele din Narnia trăiesc în pace și bucurie și nici vrăjitoarea, niciun vreun alt inamic nu mai deranjează regatul pentru o sută de ani. Cu ajutorul mărului, Digory reușește să-și însănătoșească mama, iar tatăl său revine din lunga călătorie care îl făcuse să lipsească mai mulți ani. Băiatul și Polly rămân prieteni pe viață. Unchiul Andrew renunță la magie, dar povestește în continuare cu plăcere despre aventurile sale cu vrăjitoarea. Digory va planta sâmburele de măr și inelele unchiului Andrew în curtea mătușii sale din Londra, iar acestea se vor transforma într-un copac mare. Curând după aceea, familia lui Digory moștenește o casă mare într-un sat și mulți ani mai târziu mărul este doborât de o furtună. Digory, acum un profesor de vârstă mijlocie, folosește lemnul copacului pentru a construi un dulap pe care îl plasează în casa sa, declanșând astfel evenimentele din următoarea carte din serie, „Leul vrăjitoarea și dulapul”. În acest al doilea volum al seriei, intrarea în Narnia se face prin casa lui Digory, acum un bătrân destul de ursuz, mai exact, printr-un dulap magic, ce unește lumea oamenilor cu Narnia.

Pe lângă faptul că „Nepotul magicianului” vine cu o explicație referitoare la prezența stâlpului de iluminat, o ciudățenie în universul Narniei din volumul „Leul, vrăjitoarea și dulapul”, Lewis dezvoltă în acest volum o explicație foarte complexă a modului de funcționare al unui univers fantasy ce depășește granițele Narniei, plasând astfel lumea într-un context infinit. În plus, există o serie de paralelisme biografice între personajele din „Nepotul magicianului” și existența autorului, paralelisme rezolvate în universul ficțional într-o manieră pozitivă, specifică lui Lewis, dar care, în același timp, au întârziat foarte mult conceperea poveștii. Astfel, volumul a devenit cartea din serie care a necesitat cei mai mulți ani pentru a fi scrisă. Confruntat cu moartea propriei mame în copilărie, la începutul secolului al 20-lea, autorul transpune frica copilului în fața bolii și în fața pierderii unui părinte în destinul lui Digory, a cărui mamă este bolnavă, fapt ce afectează acțiunile personajului. Atât personajul, cât și autorul împărtășesc o pasiune foarte mare pentru cărți, iar acest fapt, cât și aversiunea față de numere, sunt folosite în portretizarea umoristică a personajului Digory, care, din cauza problemelor pe care le are cu cifrele, ajunge, împreună cu Polly, să deschidă ușa unei alte camere decât intenționa și să pornească astfel întreaga aventură fantasy. Pe de altă parte, autorul ratează intrarea la Universitatea Oxford din cauza examenului de matematică. Chiar și profesia pe care Lewis alege să i-o dea personajului său atunci când acesta ajunge la maturitate este profesia sa reală, el lucrând întreaga viață ca profesor universitar. Singurul lucru pe care Lewis îl modifică în destinul lui Digory, îmblânzindu-l față de destinul său, este moartea mamei, întrucât băiatul reușește să salveze viața mamei sale cu ajutorul mărului magic din Narnia.

Pădurea dintre lumi este numele tărâmului misterios, înțesat de portaluri, ce face legătura între lumea cunoscută a oamenilor și alte universuri, ca Narnia sau Charn. Pădurea este un non-spațiu, după cum ajunge să afirme Digory mai târziu, pentru că acolo nu se întâmplă niciodată nimic. Cu excepția porcușorilor de Guineea pe care unchiul Andrew îi trimite acolo în experimentele sale, pădurea e aparent lipsită de ființe vii și înțesată doar de acei copaci ce cresc etern. Printre copaci se află portalurile înspre alte lumi, în forma unor mici ochiuri de apă. Când Digory ajunge în pădurea dintre lumi, e surprins de liniștea completă a locului, dar, în același timp, își pierde pe moment amintirile, fiindcă pădurea are un pronunțat efect narcotic „era cea mai liniștită pădure cu putință. Nu tu păsări, nu tu insecte, nu tu animale și nu vânt. Aproape că auzeai cum cresc copacii. Ochiul de apă din care ieșise nu era singurul.”[iii] Atunci când Digory o întâlnește pe Polly în pădure, pentru început, cei doi copii nu-și aduc aminte nici identitățile și nici faptul că se cunosc. Realitatea se prezintă minților lor sub forma unui vis „cred că am avut și eu același vis. Cu un băiat și o fată care locuiau ușă în ușă și mergeau de-a bușilea pe niște grinzi.”[iv] În timp ce încearcă să-și aducă aminte cine sunt și de unde vin ,cei doi copii observă unul dintre porcușorii de Guineea, trimis anterior de unchiul Andrew și inelul legat de acesta. Doar atunci când își dau seama că și ei au inelele galbene pe degete reușesc să-și aducă aminte și cum au ajuns în pădurea dintre lumi și încep să înțeleagă spațiul în care se află. Inițial, ei încearcă să se întoarcă acasă, însă când intrarea într-unul dintre ochiurile de apă nu funcționează, își dau seama că au nevoie de inelele verzi. Bănuiala lor conform căreia inelele galbene te ajută să pleci, iar cele verzi să te întorci va fi infirmată de vocea narativă la finalul capitolului, atunci când se dezvăluie originea inelelor unchiului Andrew. „Materialele din care fuseseră făcute inelele proveneau din pădure. Cel din inelele galbene avea puterea să te atragă în pădure, căci materialul însuși voia să ajungă înapoi unde îi era locul. În schimb, materialul din inelele vezi să străduia să-și părăsească locul de baștină, așa că inelul verde te scotea din pădure într-o altă lume. Vedeți voi, unchiul lucrase cu lucruri pe care nu prea le înțelegea, ca majoritatea magicienilor.” Copiii își schimbă inelele de pe degete și, cu ajutorul inelului verde, își dau seama că se pot întoarce în Londra. Ei se opresc chiar înainte de a reveni complet la realitate „înainte ca unchiul Andrew să se întrupeze cu adevărat, Polly strigă «Schimbă!», copiii își puseră celelalte inele, lumea noastră se îndepărtă ca un vis, iar lumina verde de deasupra lor deveni tot mai puternică.” Modul în care Digory înțelege spațiul pădurii dintre lumi e extrem de original, prin similitudinea cu tunelul din podul caselor înșiruite în care se joacă el și Polly. „Nu e o încăpere a vreuneia dintre case. Dar când ajungi în el, poți intra în oricare dintre locuințele din șirul ăla.” Spațiul pădurii funcționează deci exact ca un amalgam de portaluri, însă nu aparține cu adevărat nici unei lumi și are simpla funcție de a stabili legături. În momentul în care înțelege potențialul locului în care se află, Digory nu vrea să se întoarcă în Londra, ci își dorește să exploreze cel puțin încă o altă lume la care are acces prin ochiurile de apă. Astfel, copiii ajung în regatul distrus Charn, ce nu este nimic din ceea ce se așteptau ei „de data asta, magia nu mai putea fi pusă la îndoială. Alunecau atât de repede în jos, la început prin întuneric, apoi printr-o mulțime de forme vagi și răsucite. Lumina crescu în intensitate. Apoi simțiră că dau de ceva tare.” Aici, în Charn, cei doi copii vor descoperi chipul întunecat al magiei, trezind un rău ancestral în persoana vrăjitoarei Jadis, care îi va urma apoi în lumea oamenilor și în Narnia.

            Dacă Charn e acea lume moartă din care pornește răul,  în persoana lui Jadis, Narnia va fi lumea aflată în starea sa de increat, o lume pre-geneză. Digory, unchiul Andrew, Polly, Frank și Căpșunel ajung toți într-o lume a întunericului deplin, unde nimicul își face simțită prezența până în momentul în care Vocea începe să cânte și, odată cu Vocea, apare și lumina. Lumina se metamorfozează în stele, cer, soare și apoi în toate formele de relief, dealurile, valea râului și munții. Pe măsură ce Vocea continuă să cânte, pământul nou creat și plin de forță vitală scoate la iveală plantele, ce încep să crească. Forța vitală e atât de puternică în cântec și în lumea înconjurătoare, încât, atunci când Jadis îl lovește pe Aslan cu drugul de fier, metalul e respins de trupul leului și, căzând în pământ, crește sub forma unui nou stâlp de iluminat. Plantelor li se alătură animalele, ce ies și ele din pământ. Aslan trezește lumea din Narnia cu un adevărat ordin al creației „Narnia, Narnia, Narnia, trezește-te. Iubiți. Gândiți. Vorbiți. Fiți copaci mergători. Fiți fiare vorbitoare. Fiți ape divine.” Mai târziu, Aslan îi trimite pe Digory și pe Polly în grădina împrejmuită, pentru a recupera mărul magic și, ulterior, va avea loc încoronarea primului rege și a primei regine din Narnia. Toate aceste elemente reprezintă o trimitere la mitul biblic al Genezei, dar și la alte mituri ale creației.

Lumea de dinainte de creație e goală și lipsită de formă în multe dintre miturile creaționiste ale lumii. Similar cu textul biblic, animalele provin din pământ, doar că, în povestea lui Lewis, ele sar literalmente din pământul tânăr ai Narniei. Grădina de unde Digory trebuie să recupereze mărul trimite la grădina Edenului, unde Eva e ispitită de șarpe să mănânce un măr. Din nou, autorul își asumă o diferență față de textul biblic, pentru că, dacă Eva și apoi Adam se lasă ispitiți de șarpe și mănâncă mărul, Digory va refuza, chiar dacă fructul oprit aduce cu sine promisiunea vindecării mamei bolnave. O idee foarte interesantă în universul Narniei e motivul pentru care doar oamenii sunt potriviți să conducă acest regat. În textul biblic, în Geneză, Adam și Eva primesc răspunderea asupra tuturor animalelor și creaturilor, deoarece ei sunt singurii alcătuiți după imaginea lui Dumnezeu. Spre deosebire de ei, regele Frank și regina Helen nu trebuie doar să îngrijească și să numească toate animalele, ci și să ajute la vindecarea acestei lumi, pentru că, după cum spunea Aslan „neamul lui Adam a făcut Răul, tot neamul lui Adam trebuie să-l vindece.” Acesta este motivul pentru care oamenii sunt cei care conduc Narnia, pentru că e responsabilitatea lor să vindece răul făcut anterior.

Textul lui Lewis nu este doar o trimitere de la Geneza biblică, dar și la poemul „Paradisul pierdut”[v] al lui Milton, întrucât găzduiește o serie de similarități cu acesta. Astfel, în „Paradisul pierdut”, mărul interzis e un fruct ce cauzează în același timp foame și sete și are un miros extrem de tentant. La fel, atunci când Digory simte mirosul mărului oferit de Jadis, e tentat de el dar, în același timp, regretă că s-a apropiat „o sete și o foame teribilă îl copleșiră și o dorință de nestăvilit de a gusta fructul.” Povestea lui Lewis se depărtează atât de Geneza biblică, cat și de „Paradisul pierdut” al lui Milton, deoarece Digory reușește să lupte cu tentația și nu acceptă mărul oferit de Jadis și se întoarce, așa cum îi promisese lui Aslan, cu fructul întreg. Copilul îi dezvăluie lui Aslan tentația și, drept răsplată, i se spune să planteze mărul în pământul extrem de fertil al Narniei și să privească cum un alt copac al vieții ia naștere și crește. Apoi, cu permisiunea lui Aslan, Digory îi duce un astfel de măr mamei sale, salvând-o de la moarte. Semințele mărului mâncat de mama lui Digory sunt elementul care asigură continuitatea căii de intrare în Narnia, pentru că, din aceste semințe va răsări un nou măr în curtea casei lui Digory și, din acel măr, profesorul Kirche (Digory adult) va construi dulapul ce joacă rolul de portal în cel de-al doilea volum al seriei.

Primul volum din „Cronicile din Narnia” (în ordinea scrierii și a publicării) începe cu o fetiță ce intră într-un dulap, aflat într-o casă somptuoasă și se trezește brusc într-un tărâm magic, cu fauni vorbitori, iarnă eternă și o graniță delimitată de un stâlp de iluminat public, aflat în mijlocul unei păduri. E vorba de „Leul, vrăjitoarea și dulapul”. A fost nevoie de cinci ani pentru ca autorul, C.S Lewis, să explice de ce se află stâlpul acela în mijlocul pădurii și cum a luat naștere lumea magică a Narniei. Din toate modurile în care acest univers devine accesibil de-a lungul poveștii ce se proiectează în multiple direcții pe axa timpului uman, pădurea dintre lumi și inelele magice rămân cea mai fascinantă și originală manieră de a imagina un portal. În Narnia, ca și în alte universuri fantasy, se poate intra în multe feluri, iar fascinația portalului rămâne să dăinuie și să genereze alte și alte lumi de o incredibilă creativitate.

[i] https://www.tor.com/2021/01/06/the-magicians-nephew-the-creation-of-narnia-and-the-coming-of-evil

[ii] Hooper, Walter (1979). „Outline of Narnian history so far as it is known”. Past Watchful Dragons: The Narnian Chronicles of C. S. Lewis. New York: Macmillan Publishing Co. pp. 41–44.

[iii] C.S Lewis, „Nepotul magicianului”, Editura Arthur, București, 2015, p. 33.

[iv] C.S Lewis, „Nepotul magicianului”, Editura Arthur, București, 2015, p. 34.

[v] Milton, John, “Paradise Lost”, cartea a 9-a, versurile 579-587, https://www.dartmouth.edu/~milton/reading_room/pl/book_9/text.shtml.

 

Publicat în nr.1/2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *