Despre geniile tinere
Digital image
mă înspăimântă lumea asta literară de acum,
e cam disproporţionat poate să spun lumea asta literară,
poate legiunile acestea de scriitori care de cum
publică nişte versuri sau amintiri în reviste uitate prin ţară,
se şi cred genii,au aşa un orgoliu uriaş,
se plimbă prin cafenele cu mâinile la spate
şi când nu mai încap—şi de obicei nu încap—în propriul oraş,
vin în capitală şi rătăcesc pe coridoarele editurilor până scot o carte
cu alte poeme, zic ei,cu alte versuri,dar de fapt aceleaşi,
singurele pe care le-au scris cândva—dacă ei le-au scris—
dar nu jocurile acestea mă înspăimântă şi deranjează,aş,
ci noul val de tinere genii feminine care şi-au zis
că literatura e ca o partidă de şah unde
trebuie să ştii doar să te mişti în spaţiu,
să ai priceperea de a face rocade şi de a pătrunde
în spaţiul altora,unde să fii privită cu nesaţiu
şi să ştii că nu poţi câştiga niciodată — asta neapărat—
decât dacă faci pat.
Lucian Perța
