Diaspora literară românească din Germania
Diaspora literară românească din Germania este al treilea număr al revistei Euphorion, după numerele despre Franţa (2015) şi SUA (2016), din seria pe tema diasporei literare româneşti. Diaspora din Germania are o istorie care începe cu instalarea comunismului, perioadă cînd nu numai scriitori etnici germani ci şi etnici români au emigrat în cel puţin trei valuri, din motive politice sau personale. Primul val al emigraţiei s-a produs în anii următori celui de-al doilea război monidal, cînd unii reprezentanţi ai dreptei politice interbelice, ca poetul Horia Stamatu şi ziaristul Pamfil Şeicaru, dar şi filosoful Walter Biemel, au ales exilul, altfel în România îi aşteptau închisorile comuniste.
Al doilea val corespunde cu perioada de relativă deschidere a României spre Occident ce începe din 1965 şi continuă mai ales după declanşarea revoluţiei culturale de inspiraţie maoistă, programată de Tezele din iulie 1971 ale lui Nicolae Ceauşescu, care reintroduceau cenzura şi îngrădeau libertatea de a călători în străinătate. Ca urmare a acestor condiţii politice de la mijlocul anilor ’60 şi de pe tot parcursul anilor ’70 s-au exilat în RFG numeroşi scriitori români, printre care Paul Chihaia, Ion Negoiţescu sau Gelu Ionescu, şi germani ca Wolf von Aichelburg, Oskar Pastior, Dieter Schlesak ş.a. Unii dintre ei au activat ca redactori sau colaboratori la Radio Europa Liberă, denunţînd dictatura regimului Ceauşescu.
Următorul val al emigraţiei este alcătuit de disidenţa scriitorilor de etnie germană de la sfîrşitul anilor ’80, ani marcaţi de teroarea politică şi izolarea culturală a României, care au intrat în conflict cu autorităţile comuniste pentru solidaritatea lor de grup, ca în cazul Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acţiune din Banat), reprezentat de Rolf Bossert, William Totok, Richard Wagner ş.a., în care s-a format şi Herta Müller, viitoarea laureată a Premiului Nobel după publicarea operei sale în Germania.
Un ultim val al emigraţiei s-a petrecut la începutul anilor ’90, după căderea regimului comunist în Decembrie 1989 şi continuitatea lui în democraţie prin acapararea noilor structuri ale puterii de mafia comunisto-securistă, cînd a plecat în masă populaţia de etnie germană din România, abandonînd rosturile unei civilizaţii de marcă europeană făurită de generaţii de saşi şi svabi, val odată cu care au emigrat şi scriitorii Franz Hodjak, Peter Motzan, Andrei Zanca ş.a., dar şi români precum Carmen Francesca Banciu.
Au răspuns invitaţiei noastre de a colabora la realizarea acestui număr 11 scriitori ai diasporei româneşti din Germania: Dagmar Dusil, Walter Johrend, Mircea M. Pop, Eugen Popin, Hellmut Seiler, Andrei Zanca, Dan Dănilă, Carmen Francesca Banciu, Franz Hodjak, Dieter Schlesak şi Olivia Spiridon, oferindu-ne spre publicare texte (poezie, mai ales) reprezentative pentru creaţia lor actuală, scrise în română sau germană ori traduse din germană în română. Lor li se adaugă contribuţiile unor scriitori din România: Nora Iuga, Joachim Wittstock (al cărui sprijin a contat în contactarea unora dintre colaboratori) şi Paul Aretzu, la completarea temei abordate prin evocări în proză ori comentarii critice.
Acest număr al revistei Euphorion încearcă să fie o punte de legătură şi dialog între scriitorii din ţară şi cei ai diasporei din Germania.
