Două poeme de Andreea Denisa Ciobanu

Numele meu complet este Andreea Denisa Ciobanu, am 18 ani și poezia reușește să mă mențină în viață de fiecare dată când anxietatea mă atacă. Am mai publicat poeme în „Parnas XXI”.

 

**
semnale ambiguu la ora 23
iar cartierul doarme în timp ce eu
îmi fac irascibilă pașii prin dormitor
dau să plâng dar mă retrag,
privesc rușinată către dormitorul vecinilor care
se privesc, ating, sărută,
trag draperiile & se pun la somn
la fel fac și eu. mă trântesc în pat și singurul lucru
care mă atinge în scurt timp, e depresia.
**
dacă aș fi un băiat aș vrea să iubesc un băiat.
aș vrea să te iubesc pe tine, câte puțin,
până când starea de monotonie s-ar instala. dar cuvintele mi se risipesc când te întâlnesc și e un ciclu de balamuc emoțional pentru toată lumea.
aș dori să împărtășesc cu tine nevoile emoționale care mă abuzează
într-un mod adolescentin nefiresc,
dar mi s-a spus că sunt claustrofobă în iubire și că tot ce fac este să tânjesc
după afecțiune,
ca un bolnav de stradă după sedativ.
și totuși, cum ar vedea mulțimea
o astfel de abatere de la normalitate,
o relație între două persoane diferite,
dar cu suflet & sex identic.
concordanța nu își are locul în gândirea
de problemă socială & religioasă. vulgaritatea e firească doar
în literatura de rang înalt.
nu dăm nume, nu vorbim, nu ne plângem.
poți fi vulnerabilitatea mea, aroganța ta
în contrast cu sensibilitatea mea – un pasaj dintr-o carte scrisă de Jennifer Niven.
nu îmi pare rău, că nu îți împărtășesc asta fizic
nu îmi pare rău că nu sunt băiat,
fiindcă nu aș vrea să știi că te privesc în mod obsedat
îmi pare rău că nu ai să afli niciodată
cât de mult te-am dorit (eu și varianta mea masculină),
într-o perioadă îndelungată în care doar un
„bună” ne-a scăpat pe holurile aglomerate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *