Două poeme de Andreea Luise Stana

Mă numesc Andreea Luise Stana, am 25 de ani și am mai publicat poeme în revista Golan, la rubrica Your Noise din cadrul paginii Noise Poetry și pe pagina editurii Cartea de după.

 

Dedesubturile gândurilor uitate în ploaie

am ajuns să cred că nu sunt decât o gură de
aer rece & proaspăt
deschizi fereastra în fiecare dimineață, mă inspiri,
ai grijă să nu expiri și-apoi închizi fereastra
balamalele scârțâie când o închizi și eu scârțâi în tine
de parcă vreau cu disperare să ies afară
mă salvează momentul în care îți aprinzi o țigară
și mă strecor printre fumuri. când reușesc să scap,
încerc să găsesc un loc unde să mă odihnesc. e vraiște în tine
și asta mă obosește mereu
când medicul mi-a spus că am oboseală cronică

am zâmbit pe sub mască știind că acum pot să te asociez cu ceva
acum am un punct de reper
acum exiști, și asta ar putea însemna că
acum exist și eu

 

Sentimente la cinci metri sub zăpadă

la celălalt capăt al traseului vei găsi timp

e incolor și are brațele deschise. dacă îi sari în brațe
vei ajunge oriunde ai vrea să te întorci
du-te în septembrie, ia-te de mână, don’t fuck up
acum îmi spui că sunt persoana pe care ai ține-o de mână înainte să mori
și mă gândesc obsesiv că o să mor înaintea ta
că nu-mi vei găsi degetele când îți vei privi mâna și că
o să mă urăști în momentul ăla
când prezentul te strânge de gât sistematic nu poți decât
să zbieri în tine și să aștepți să te audă cineva
orice încercare de a nu mai schimba ceva eșuează
și ți se așează cu greutate pe umeri
poart-o

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *