Fetița născută din bulb de floare— Degețica

Spectacolul Degețica, în regia Oanei Leahu, montat la Teatrul Gong din Sibiu, este o feerie. Povestea fetiței născute dintr-un bulb de floare este spusă prin sunete și culori, proiecții video și partituri muzicale, care le deschid copiilor, dar și adulților cu suflet de copil, porțile spre o lume cu adevărat magică. Oana Leahu a mai montat, la Gong „Farsele iubirii”, „Hansel și Gretel”, „Mica vrăjitoare” și „Crăiasa Zăpezii” iar revenirea în acest teatru a fost, așa cum însăși declară, una mult așteptată.

Debutul spectacolului plasează acțiunea în contemporaneitate, în plin tumult al vieții cotidiene, care presupune o alergare continuă, dintr-un loc în altul, apeluri telefonice, reponsabilități. În ciuda faptului că locuiesc în mari aglomerații urbane (în fundal este proiectată imaginea orașului cronofag) oamenii sunt însă tot mai singuri, se pierd pe ei înșiși, uită să se mai preocupe de propriul suflet. Este și cazul femeii de carieră, care se oprește pentru o clipă, extenuată și se întreabă dacă nu cumva în goana după bani și recunoaștere socială, a uitat ce își dorește cu adevărat. Răspunsul nu se lasă mult așteptat, fiindcă femeia este nevoită să recunoască faptul că își dorește o fetiță, cu care să împărtășească bucuria de a trăi. Gândul acesta va rodi, așa cum va rodi sămânța găsită și plantată într-un ghiveci. Din floarea cea frumoasă se va ivi o fetiță minusculă, care îi va însenina viața. Dar fericirea nu va dura prea mult, fiindcă, în vreme ce femeia este plecată la serviciu, fetița, căreia îi dăduse numele „Degețica“, este răpită de o broască.

Aici începe o adevărată aventură a copilei în lumea fascinantă a naturii. Interpretarea talentaților actori, costumele ingenioase realizate de Gavril Siriteanu, muzica originală semnată de Zeno Apostolache-Kiss și coregrafia Andreei Belu-Răducă, contribuie toate la crearea unor personaje pline de farmec, care cântă, dansează și glumesc, spre deliciul celor mici și celor mari.

„Nicicând nu te plictisești să asculți multe povești/ Sau să le descoperi într-o carte/ Și să le spui cu drag mai departe./ În lumea poveștilor dacă ai intrat, /Vrei să rămâi pe timp nelimitat./ Să faci din aventură un fel de a fi/ Și astfel un erou vei deveni.“, este refrenul pe care nu te poți abține să nu îl fredonezi.

Degețica, căreia îi place foarte mult să cânte,  are șansa să ajungă vedetă, fiindcă broasca îi programează un concert, dar în același timp îi propune și să îi devină noră. Viitorul mire se autoproclamă „cel mai tare brotac de pe lac“ și animă întreaga sală cu ritmuri de rapp: ˮCând spun «bro» voi ziceți «tac»/ Sunt cel mai tare brotac de pe lac.“

Cu ajutorul superbului fluture alb, fetița reușește să scape de căsătoria cu brotacul, dar curând se ivește un nou pretendent: Bușul Cărăbușul, „un zeu înaripatˮ. Deși acesta este fascinat de frumusețea fetei, cărăbușele, prietenele lui, nu îi împărtașesc părerea, considerând-o prea mică, prea slabă și deloc frumoasă. Lâsându-se influențat de ele, Cărăbușul renunță să o mai ducă acasă.

Primul prieten pe care  și-l face Degețica este Rândunelul, alături de care petrece o vară și o toamnă, însă când iarna se apropie, rândunelul este nevoit să își ia zborul spre țările calde. Fetița este invitată de o domnișoară șoricel să stea peste iarnă în casa ei de sub pământ, ca să îi spună povești și să facă curățenie. Aici îl cunoaște pe „elegantul sobolˮ, cel care orb fiind, urăște lumina soarelui și culorile. Singura lui bucurie este să sape galerii sub pământ și să strângă avuții, motiv pentru care este și foarte bogat. Într-una dintre galeriile sale, fetița îl reîntâlnește pe prietenul ei, Rândunelul, rănit acum și aproape înghețat. Când primăvara vine, purtată de acesta în zbor, ea reușește să scape din temnița de sub pământ și să evite o căsătorie cu sobolul. În grădina magică în care ajunge, minunatul „templu al iubiriiˮ, Degețica își găsește alesul inimii, pe Craiul Florilor, care e asemenea ei, un spiriduș, doar că înaripat. Perechea de aripi pe care acesta i-o dăruiește o va ajuta să zboare alături de el spre mama sa, care o așteaptă.

Pe lângă componenta de divertisment, atât de profesionist realizată, spectacolul are și o componentă educativă. Toate experiențele pe care le trăiește Degețica sunt repere importante în traseul ei spre maturizare. Atât din cele pozitive cât și din cele negative, ea învață ceva nou despre complexitatea lumii și despre ea însăși. Marele fluture alb o sfătuiește să se bucure de fiecare clipă de viață, fiindcă aceasta durează doar cât „o zbatere de aripă sau cât o clipire de pleoapeˮ,  întâlnirea cu cărăbușele  o face să înțeleagă cât de relativă este frumusețea, și cât de mult ea depinde de sistemul de referință, de la Domnișoara Șoricică află ce este altruismul și faptul că „bucuria se învațăˮ. Caracterul Sobolului o face să înțeleagă că nu e bine să fii încăpățânat și rigid, fiindcă asta este calea sigură spre nefericire. De la Rândunel învață prietenia și faptul că „totul este efemerˮ, iar întâlnirea cu Craiul Florilor îi descoperă iubirea și faptul că trebuie să te însoțești cu cei asemenea ție.

DEGEȚICA

după H. C. Andersen;

Adaptarea scenică și regia: Oana Leahu; Scenografia: Gavril Siriteanu; Coregrafia: Andreea Belu-Răducă; Muzica Originală: Zeno Apostolache-Kiss;

În distribuție: Lucia Barbu, Paul Bondane, Eleonora Coșuleț, Daniela Dragomir, Gabriela Mitrea, Gabriel Muncuș, Raluca Pavel, Raluca Răduca, Claudia Stühler;

Ateliere: Claudia Benchea, Maria Mihăilescu, Florian Mureșan, Diana Ribana, Alexandra Stoica.

FOTO: Ovidiu Matiu