Cum și-a făcut Samuel von Brukenthal biblioteca

Episodul 1: Imnarul lui Sárdi, 1766

Acum mai bine de două secole, în 25 februarie 1817, în Sala Festivă a Gimnaziului Evanghelic din Sibiu (actualul Colegiu Național Samuel von Brukenthal), Johann Filtsch (1753-1836), preotul luteran al orașului, ținea discursul de deschidere al primului muzeu de pe teritoriul actual al României, numit atunci Muzeul Baronial Brukenthal[1]. Instituția adăpostea colecțiile impresionante de cărți, tablouri, gravuri, monede, minerale și alte obiecte pe care Samuel von Brukenthal (1721-1803), fost guvernator al Principatului Transilvaniei (1777-1787), le adunase de-a lungul a aproape jumătate de secol în reședința lui din acest oraș. Astăzi, după câteva mici schimbări de nume și de specific, instituția deschisă pentru public din dorința testamentară a fondatorului poartă numele de Muzeul Național Brukenthal și este una dintre cele mai vechi instituții de profil din Europa și din lume.

Deși, poate în general, nu asociem secolul al XVIII-lea cu ideea de patriotism, mulți autori contemporani cu Samuel von Brukenthal (și chiar anteriori acestuia), din toată Europa, făceau trimitere în scrierile lor la această idee, și nu de puține ori. Erau prețuite contribuțiile să le numim „administrative”, care aduceau o mai bună funcționare a aparatului de stat în diferite sectoare ale acestuia, prin sintagme astăzi celebre, ca serviciul în slujba societății sau a patriei: „Pentru că eu cred că este datoria indispensabilă a fiecărui Om să facă tot ceea ce poate pentru țara sa”, îi scria John Locke lui Edward Clarke de Chipley (1650-1710), membru al Parlamentului britanic[2]. Alteori, erau ridicate în slăvi diferite capete încoronate sau mecena pentru că prin patronajul lor se scriau cărți, se înființau universități, folosindu-se aproape la fel de celebra formulă pentru avansul sau pentru promovarea științelor și artelor[3]. Sunt motive pentru care a fost lăudat și Samuel von Brukenthal, atât în timpul vieții, cât mai ales după[4].

Imnarul lui Sárdi din 1766 nu ne spune povestea per se despre cum și-a făcut Samuel von Brukenthal biblioteca și nu este o carte la care să apelăm atunci când dorim să aflăm în mod direct teorii despre patriotismul unor indivizi care au trăit în secolul al XVIII-lea. El este însă, pe lângă altele, un produs specific al unor mentalități patriotice confesionale, care au dus la crearea unei biblioteci de anvergura celei pe care Brukenthal și-a alcătuit-o la Sibiu. Mai mult, acest Imnar marchează un episod din epopeea facerii acestei biblioteci istorice, o epopee care s-a întins pe mai bine de patru decenii și care a acoperit o bună parte din continentul european.

Ca luteran dintr-o familie din mica nobilime din Nocrich (pe atunci, în dialectul săsesc Löschkirk, în germană Leschkirch, în maghiară Újegyház), educat la același Gimnaziu Evanghelic din Sibiu la care J. Filtsch anunța deschiderea Muzeului Baronial Brukenthal, la Colegiul Unitarian din Târgu Mureș și la Universitățile din Halle și Jena, Samuel von Brukenthal a avut șansa să beneficieze de o instrucție de lungă durată, specifică claselor mai înstărite ale vremii.

În toate aceste locuri, el nu a învățat doar limbi precum latina, maghiara, franceza , ci și-a consolidat cunoștințele de istorie transilvăneană și europeană, ori pe cele de jurisprudență, filosofie și administrație. Dincolo de aceste cunoștințe, Samuel von Brukenthal și-a însușit o multitudine de valori și credințe specifice confesiunii sale, dar și curentului iluminist, care i-au îndreptat și concentrat eforturile nu doar în direcția ascensiunii personale, ci și spre îmbunătățirea în ansamblu a societății transilvane, mai ales a națiunii săsești în care a crescut și în care în cele din urmă a revenit; este vorba despre valori precum așa-numita religie practică, civilitatea, spiritul patriotic, după cum reiese, printre altele, chiar din felul cum și-a formulat testamentul.

În Encyclopédie, ou Dictionnaire raisonné des Sciences, des Arts et des Métiers, mult mai cunoscută după numele de Enciclopedia franceză (Paris, 1751-1780), civilitatea apare alături de cuvinte precum politețe și amabilitate, fiind definită în general ca știința folosirii unui limbaj și comportament amabil, rezervat, civilizat în societate[5]. Ea era o trăsătură de caracter aproape obligatorie –și aș spune greu de neînsușit, având în vedere ubicuitatea literaturii despre civilitate în epocă –pentru orice aristocrat sau hônnete homme din Secolul al XVIII-lea. Însă, cum în Modernitatea timpurie spiritualitatea creștină era aproape omniprezentă în viețile celor mai mulți dintre europeni, am spune că simbioza dintre creștinism și civilitate a venit ca un lucru cât se poate de natural, iar Transilvania nu a făcut excepție de la acest fenomen cultural european.

Relativa laicizare a vieții din timpul lui Brukenthal nu a anulat caracterul profund religios pe care îl avea educația în toate regiunile Europei. Deseori ea s-a împletit cu sentimentele pioase care încă aveau un cuvânt puternic de spus în viziunea asupra vieții. Iar dacă ne uităm pe piața europeană a cărții de atunci, vom vedea că lucrările de civilitate, dar și de civilitate creștină făceau parte deja din genuri literare arhicunoscute și bine reprezentate în foarte multe librării și biblioteci private[6]. Nici biblioteca lui Samuel von Brukenthal nu era diferită din acest punct de vedere. De la The Christian Education of Children (Londra, 1678), J. Locke, Some thoughts concerning education (ediție Londra, 1752), la ediții franceze ale popularului Părinte Bourdaloue, de ex. Exhortations, et Instructions Chretiennes (Paris. 1733) biblioteca baronului Brukenthal nu ducea lipsă de cărți de civilitate, fie ea creștină sau laică; nu mai spun de catehismele germane, franceze, engleze ș.a. pe care le deținea[7].

Încă de la mijlocul secolului al XVI-lea, când încep să apară Imnarele în Transilvania, mai întâi la Brașov în tipografia lui Johannes Honterus, urmat la scurt timp de unul tipărit de Valentin Wagner, alt teolog reformator al bisericii în Transilvania, aceste cărți de cântece religioase au căpătat tot mai multă popularitate și au devenit, în scurt timp, o parte definitorie a spiritualității și materialității creștine din Transilvania, îndeosebi protestante, dar nu numai[8]. Ele trebuiau să insufle sentimente de pietate, dar și cunoaștere religioasă în inimile și mințile credincioșilor. Același Honterus scria în a sa Kirchen ordnung aller Deutschen in Sybemburgen (Ordonanță religioasă pentru toți germanii din Transilvania), tipărită la Brașov acum aproape jumătate de mileniu, ca profesorii să se îngrijească și de învățarea cântecelor religioase[9].

La mai bine de două secole distanță de Honterus și Wagner, într-o notă asemănătoare le vorbea credincioșilor protestanți și Martin Felmer, preot luteran la Sibiu și om de cultură[10],  atunci când, referindu-se la cântecele religioase, scria în prefața Imnarului Sibian din 1766 că: „Din acest motiv, slujitorii lui Dumnezeu, cărora le-a încredințat supravegherea bisericii sale și pe care i-a numit administratori ai secretelor sale, au considerat întotdeauna că face parte din datoria lor nu numai să păzească cu grijă această parte a serviciului, ci și să o promoveze cât mai bine posibil”[11].

Pe lângă lucrările menționate anterior și multe altele asemănătoare, principalele cărți purtătoare de învățăminte despre ce însemna să fii un bun creștin și – prin extensie de multe ori la acea vreme – un bun cetățean, erau, aproape indiferent de confesiune, catehismele, breviarele, Bibliile, dar și cărțile ca Imnarul Sibian din 1766. Tipărit de Sámuel Sárdi, tipograf și legător de cărți[12], în tipografia orașului pentru toate treburile bisericești (zum allgemeinen Kirchen-Gebrauch), Imnarul Sibian din 1766 cu 688 de cântece religioase – pe lângă faptul că a fost probabil dăruit de Sámuel Sárdi lui Samuel von Brukenthal cu toate onorurile (Mit allen Ehren) – acesta nu este altul decât cel din care s-a citit la ceremonia de înmormântare a lui Samuel von Brukenthal din 12 aprilie 1803. Johann Georg Schaser scria la mijlocul secolului al XIX-lea că Samuel von Brukenthal ar fi dorit să se recite următoarele versuri de inspirație biblică, parte din imnul cu numărul 451, de o frumusețe, aș îndrăzni să spun, bântuitoare[13]:

            Ich bin dein Gott und deines Saamens,          Eu sunt Dumnezeul și sămânța ta,

            Sei nur getrost und Glaubens voll,                  Fii doar încrezător și plin de credință,

            Ich schwöre dir Kraft meines Namens,           Îți jur prin puterea numelui meu,

            Dass dir kein Gutes mangeln soll,                  Că niciun lucru bun nu îți va lipsi,

            Du bist mein auserwählter Sohn.                    Tu ești fiul meu ales.

            Ich bin dein Schild und grosser Lohn[14].         Eu sunt scutul tău și marea ta răsplată.

Din păcate, deocamdată este greu de spus în ce context și cu ce prilej i-a oferit Sárdi acest Imnar lui Brukenthal. Ceea ce pot să vă spun cu siguranță este că volumul se află în Biblioteca Brukenthal încă de dinainte de anul 1780, el fiind listat în cel mai vechi catalog al acestei biblioteci[15]. Având în vedere că a fost tipărit în 1766, posibile date ar fi sau în preajma apariției, 1766, sau poate chiar cu ocazia numirii lui Samuel von Brukenthal ca guvernator al Principatului Transilvaniei în 1777. În orice caz, cândva între 1766 și 1780, acest Imnar Sibian a ajuns în posesia lui Samuel von Brukenthal.

În strânsă legătură cu ideea de civilitate sunt alte virtuți și valori la care Samuel von Brukenthal a ținut să facă trimitere chiar în debutul testamentului său: înțelepciunea, gentilețea, bunătatea, iar acest Imnar Sibian este o carte care pare că le întruchipează pe toate acestea[16]. Legat în coperți din catifea verde, cu tranșa aurită și ornamentată, Das vollständig vermehrte Hermannstädtische Gesangbuch 1766 sau Imnarul Sibian Complet și Extins din 1766, compilat de capii Bisericii Luterane din Transilvania de atunci, Christian Roth, Andreas Schunn și în final de Martin Felmer și tipărit la Sibiu de Sámuel Sárdi, cu siguranță se numără printre cărțile deosebite produse de elitele comunității sibiene de acum aproape trei secole. Totodată, este o expresie a credinței, a religiei practice, chiar a eleganței aristocrației transilvănene protestante din secolul al XVIII-lea din care a făcut parte Samuel von Brukenthal și, nu în ultimul rând, a grijii și iscusinței cu care se produceau unele cărți în Transilvania Secolului Luminilor.

FOTO principal: Tranșa aurită și ornamentată a volumului. Foto: Alexandru-Ilie Munteanu, copyright Muzeul Național Brukenthal

[1] Rede bei Eröffnung des freiherrlich Bruckenthal´schen Museums in dem grossen Hörsaale des Hermannstädter evang. Gymnasiums am 25 Febr. 1817 gehalten. Hermannstadt, bei Hochmeister 1817, p. 5.

[2] Vezi dedicația To Edward Clarke, Of Chipley, Esq. din John Locke, Some thoughts concerning education. The Twelfth Edition. London, 1752. Vezi, de exemplu, și necrologul lui Johann Michael Soterius von Sachsenheim, nepotul lui Samuel von Brukenthal, din Siebenbürgische Quartalschrift. Vierter Jahrgang. Hermannstadt, verlegt bei Martin Hochmeister k. k. privilegirt. Dikast. Buchdrucker und Buchhändler. 1795, p. 200.

[3] Ausführliche Nachricht von dem gegenwärtigen Zustande der jenaischen Akademie. Jena, bey Johann Adam Melchiors seel. Witwe, 1751, p. 4; George Adams, Essays on the Microscope; Containing a practical description of the most improved microscopes. London: Printed for the Author, By Robert Hindmarsh, Printer to his Royal Highness the Prince of Wales, 1787, p. vii.

[4] Rede bei Eröffnung des freiherrlich Bruckenthal´schen Museums, pp. 3-5.

[5] Dictionnaire raisonné des Sciences, des Arts et des Métiers, par une Societété de gens de lettres. Mis en ordre & publié par M. Diderot. Tome 3. A Paris, chez Briasson, David l´aîné, le Breton, Durand, 1753, p. 497.

[6] În Biblioteca Brukenthal se păstrează aproximativ 200 de cataloage de librării și licitații de biblioteci din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, cărțile de civilitate și civilitate creștină fiind prezente cu zecile în multe dintre acestea. Despre civilitate vezi Norbert Elias, Procesul civilizării. Cercetări sociogenetice și psihogenetice. Volumul I. Transformări ale conduitei în straturile laice superioare ale lumii occidentale, trad. și postfață de Monica-Maria Aldea, Polirom, Iași, 2002.

[7] Brukenthal´sches Bibliothekskatalog Bd. I. f. 93r., 100r. ș.a.; Brukenthal´sches Bibliothekskatalog Bd. II, f. 64v., 124r., 133r. ș.a.

[8] Imnarele sau Cărțile de cântece religioase erau reeditate periodic în mediul protestant. Traugott Schuster, „Das älteste deutsche Kirchengesangbuch Siebenbürgens”, în Archiv des Vereines für siebenbürgische Landeskunde. Neue Folge. Zweiundzwanzigster Band. 1. Heft. Herausgegeben vom Vereins-Ausschuss. Hermannstadt. In Kommission bei Franz Michaelis. 1889, mai ales pp. 28-29. Gustav Binder, „Schätze der Siebenbürgischen Bibliothek: Gesang- und Andachtsbücher”, în Siebenbürgische Zeitung, Folge 5/ 31. März 2002.

[9] Johannes Honterus, Kirchen ordnung aller Deutschen in Sybembürgen, Gedruckt zu Cron in Sybembürgen, 1547, p. [47].

[10] Trausch, op. cit., p. 295-301.

[11] Vezi Prefața din Das vollständig vermehrte Hermannstädtische Gesangbuch. Nebst einer Gebet Buch. Hermannstadt, in der St. Buchdr. gedruckt u. verlegt Samuel Schardi, 1766, mai ales pp. [1]-[2].

[12] Liliana Popa, Oameni și cărți în Sibiul de altădată. Tipografi și tiparnițe, bibliofili și biblioteci, librari și librării în mărturii documentare, Schiller Verlag / Editura Schiller, Hermannstadt / Sibiu, 2010, p. 31.

[13] Johann Georg Schaser, Denkwürdigkeiten aus dem Leben des Freiherrn Samuel v. Brukenthal Gubernator von Siebenbürgen. Hermannstadt, 1848. Gedruckt bei Georg v. Closius, p. 139.

[14] Das vollständig vermehrte Hermannstädtische Gesangbuch.1766, p. 871.

[15] Alphabetischer Katalog der Brukenthal´scher Bibliothek angelegt um 1780, f. 98v.

[16] Schaser, op. cit., p. 136.