Ispășești la Ipotești (alt video playlist)
1
te și văd că zici sunt aici când faci dimineață între resursele minții când vreau să știu cum ești luat pe sus pun înregistrarea audio de pe la metrou și imaginea intră printre noi o casetă cu bandă magnetică prinde ce poate dar reține tot chiar și acum când nu mai ai neapărat la ce să îi dai play SCARA PE DEAL te și simt că te tragi un pic în spate când floarea telenovelei se deschidea pe lângă televizor și așa mai departe cum se întinde după 20 de ani în dealul Ipoteștilor video on restaurarea continuă până suntem față în față
2
îmi dai impresia că sunt ciudat și asta am și filmat pentru că puteau să poarte un nume se adună în playlist „videopoeme Razvan Tupa” ca să spui cotidianul are chipul tău mă filmez cu telefonul și cu un aparat foto digital ca să fiu sigur că obiectele respiră cu gura ta DUC DUCI DUCE ROMÂNIE între toți oamenii care așteaptă clatini mulțimea îndrăgești cazarea pentru care e bine să vii cu papucii tăi pentru duș și să ridici salteaua pentru că în orice loc în care crește limbajul se adună și neinvitații dar mă lași să fiu exact cum sunt
3
îți recunoști mișcarea după pronunția deschisă cu dexteritatea unei portocale aici se face expresia folk aici îți exersezi lumea ca limbaj și sufletul doar corp fără nicio scuză doar lumini doar direcții și transparență și pentru mine fundalul străzii întunecate stă cu deplasarea din „video one” care e al doilea, dar asta e altă poveste LUCEA FARUL mai întâi soarele răsare peste povestea mea doar ca să ne investigheze într-o poză grunge becul din fața casei restaurate pune punct boreal muzica inventează lumea de jur împrejurul liniștii cum e și normal și cum și vorbești ca să ai de unde să taci și să asculți
4
cât eu include tu până la piele când filmezi jocuri de oglindire și cadre care încadrează ușa în umbre din care te tragi iar melodia e la minim că te și pui când și când în fața pisoarului și chiar atunci te gândești la altceva și nu-ți mai vine așa că te duci în trei poeme pe cer pe fereastră pe nori SATIRA-I MIRA cu asta lucrezi: perspectiva e tot a ta dar cât din ea ești tu cât să desparți ce e popular și eminescian în ce scriu de ce e video și lent. (de fapt da) aerul de selfie dubios să includă și manipularea timpului în barba care crește și dispare și reapare și ești tot eu
5
dansezi livezi livrezi spațiul și tango și video și contemporan cât să vezi cât poți să crezi fără dovezi DINTRE SUTE CRONOFAGE cât costă norii cât face lacul cât e drumul din cutia de machiaj originală în cutia toracică unde locuiesc elevii când vin în vizită la memorial și apoi povestesc: eminescu nu era acasă tata lui lucra în grădină așa mi-a zis alt poet că știe pe cineva care a pățit care ai pățit
6
iar atingi într-un singur punct cu vârful limbii bine ascuțit lumea și asta reformulează limite ajungi să și renunți la haine chiar RUGĂCIUNEA UNUI AC accent inocent când intri în costumul anatomic și scoți lumini ca să revii la formula inițială a scenei ajungi să te bazezi să cedezi să derulezi plastic transparent
mă faci acum să fiu sigur că ai dreptate să te miri cum suntem fiecare în parte îndreptățiți să ezităm dar și să greșim până la urmă asta ne definește care cu scuza care cu impresia care cu depresia dar măcar nu suntem cel care a predat poezie și a alergat versificația minoră cu poza intimă te temi totuși că au să-l ierte dar pe ea niciodată în sfârșit adevărul e că lumea decurge din zonele trecute cu vederea abuzul e că au impresia că ești ce zic atunci când ești mai mic chiar dacă îți e clar că nu e așa focul de artificii poate aștepta dar nu dispare nu dispare doar suferă o scurtă sau mai lungă amânare TRECUT-AU FANII te ajută să speri când trec atâtea veri și tot e răcoare chiar dacă pentru asta trebuie să cobori un pic la subsol unde investigațiile s-au oprit de acolo începe cimitirul și asta e oricum filmat
