Lucian Vasiliu. Provocări editoriale

  1. După ce, pentru ani buni, în ceea ce-i privește pe autorii români, editurile au favorizat poezia, în ultimii ani mai multe dintre editurile cu vizibilitate (Nemira, Trei, Humanitas, Litera) au lansat colecții de proză dedicate scriitorilor români (au apărut chiar și reviste, precum Iocan, dedicate prozei scurte). Cum vedeți aceste decizii și care sunt/ ar putea fi rezultatele?

Nu putem generaliza. Sunt edituri și edituri. Unele foarte comerciale, compromițătoare. Altele de buzunar, de apartament. Altceva este EDITURA CARTIER din Chișinău (România de Est), cu Gheorghe Erizanu și Emilian Galaicu-Păun. Este firesc să nu trăim excesiv din traduceri. Se cuvine ca fiecare editură să cultive CREATIVITATEA (poezie, proză, eseu etc.) Editura JUNIMEA publică volume în 22 de colecții, precum EMINESCIANA, HISTORIA MAGISTRA VITAE, DIALOG XXI. Trei colecții sunt de proză (EFIGII, FICȚIUNE ȘI INFANTERIE, NUMELE PROZATORULUI. Debut), șase colecții sunt de poezie (ATRIUM, CANTOS, CUVINTE MIGRATOARE, EMINESCIANA. Bibliofil, EXIT, NUMELE POETULUI. Debut).

  1. Anul 2019 a fost, cel puțin declarativ, „Anul Cărții” – ce a rămas din el?

„Anul Cărții” poate fi și anul 3333! Rămân anii cărților, cu Shakespeare, Goethe, Dante sau Emil Cioran.

  1. Care (mai) este rolul revistelor literare?

„Rolul frunzei în provincii toamna este foarte mare” (Ovidiu Genaru). Indiferent de formatul lor, de periodicitatea, de structura sumarului, de calitatea colaboratorilor, revistele culturale sunt plămânii unei culturi (în perioada pașoptistă, în junimism, în interbelic, în realitatea noastră, pe cât de frumoasă, pe atât de stresantă). Dacă ne gândim cel puțin la CULTIVAREA LIMBII ROMÂNE CORECTE și EXPRESIVE!

  1. Mai au o șansă/ un atu revistele în format fizic în fața celor online?

Fizica și metafizica. Suportul tradițional, palpabil și cel virtual. Gutenberg nu se predă cu una, cu două. Vezi revista ALECART (Iași), SCENA 9 (București), APOSTROF (Cluj‑Napoca) sau CONTRAFORT (Chișinău). Dunărea, Nistrul, Tisa își văd de cursa lor europeană.

  1. Dar librăriile „brick and mortar” în fața celor online?

Totul este posibil. Înaintăm în viitor cu tehnologii surprinzătoare. Cine pierde trenul, nu mai are șansă să urce în harabaua („taxiul”) Moșului Nichifor Coțcariu, pe malul nemțenei Ozana. Câmpurile modern (tradițional, deja) și postmodern se completează cu post‑postmodernul!

  1. Biblioteca publică, depozit de cărți. Ce rol mai au bibliotecile publice în contextul în care este tot mai greu să fie aprovizionate, fiind printre primele instituții care suferă atunci când autoritățile vor să facă economie la buget (să ne amintim doar cazurile recente de propuneri de restructurare prin concedierea a o treime a salariaților bibliotecilor județene din Oradea, Bistrița, Sibiu sau a bibliotecii municipale din Rădăuți)?

Restructurări au fost și vor mai fi. Dacă în Biblioteca din urbea Rădăuți vor exista suficiente volume semnate de Matei Vișniec, Lucian Dan Teodorovici, Liviu Papuc, încă e semn bun. Fără biblioteci (academice, universitare, școlare, publice sau particulare), comunitatea își pierde verticalitatea! ȘI IDENTITATEA!

  1. În timp ce unele proiecte literare văd lumina tiparului în urma unor finanțări AFCN, altele sunt sprijinite în urma unor campanii de crowdfunding. Finanțările alternative sunt o soluție de viitor?

Prea multe englezisme dăunează sănătății! Orice finanțare transparentă, coerentă, curată este binevenită, etatizată sau particulară. Alternativa aparține spiritului democratic.

  1. Cui lăsăm literatura pentru copii? Dar paraliteratura?

Tot ce producem valoros rămâne copiilor copiilor noștri!

  1. Marketingul sau critica literară: cine mai alcătuiește canonul?

Canonul este util școlilor, universităților, celor dezorientați în câmpul valorilor. Canonul lui Titu Maiorescu, Eugen Lovinescu, G. Călinescu nu mai corespunde, în general, cu „geografia” curentă. Canonul trece, junimistul Ion Creangă rămâne!

  1. Cum a afectat pandemia COVID-19, provocată de coronavirus, piața editorială românească?

Coviditatea nu a afectat piața culturală a lumii mai mult decât impostura, egolatria, ignaritatea, amatorismul, grafomania! Locale, naționale, universale!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.