Maria de Buenos Aires— dansând cu Viața și cu Moartea
Tangoul argentinian— pasiune nestăvilită, tandrețe și emoție, temperament și senzualitate. Născut la începutul secolului trecut, la periferia orașului Buenos Aires, vraja sa a reverberat peste timp, cucerind până astăzi întreg mapamondul. Una dintre cele mai tulburătoare creații inspirate din atmosfera copleșitoare și stranie a unei lumi decandente, „opereta-tango”, „Maria de Buenos Airesˮ, pe muzica lui Astor Piazzolla, și libretul lui Horacio Ferrer, pusă pentru prima dată în scenă în anul 1968, prinde din nou viață într-o excelentă producție CREART/Teatrelli în care regia, coregrafia și costumele poartă semnătura talentatului Răzvan Mazilu. Decorul gândit de Dragos Buhagiar este de o frumusețe aparte. Intim și misterios, el recreează atmosfera bordelurilor și cabareturilor argentiniene. Fotoliile de epocă și mesele micuțe cu veioză închid într-un cerc spațiul scenic, publicul fiind atât de aproape de artiști încât nu poate să nu se încarce cu vibrația acestora, să simtă până în străfundul ființei ritmul ametitor al muzicii, să traiască pasiunea și durerea personajelor.
Sub faldurile imensului baldachin se ascunde o lume fascinantă, la granița dintre vis și realitate. Lumina candelabrelor, covoarele persane și patul schiop de un picior, asemenea Spiritului interpretat cu aplomb de Gheorghe Visu, compun spațiul în care, în urma unei incantații a acestuia din urmă, se reîntrupează Maria (Ana Bianca Popescu), „zeiță și pământeană în cer și mahalaˮ. Glasul ei este invocat de dincolo de granițele morții din „murmurul mătrăguneiˮ, din „tensiunea sordidă a unui clavecin bine temperatˮ, din „nota răgușită a unei coarde de basˮ, din „bandoneonera care inca mai arde in gatul eiˮ. Ea va avea „vârsta lui Dumnezeu [33 de ani] și două semne străvechi: unul de ură, în dreapta, și în stânga— unul de tandrețe“. Trezită parcă dintr-un somn adânc, frumoasa prostituată, cochetă și senzuală își începe povestea care avansează în pași de dans, în ritmul electrizant al milongăi, învăluită în fum și poezie, compusă din crâmpeie de amintiri și imagini.
Maria trăiește la limita dintre agonie și extraz, iubește și suferă, se joacă de-a viața și de-a moartea: „Dansând cu moartea simt acea căldură și mor puțin în fiecare aventură și voi fi o boare de cenușa de tango….“. Ana Bianca Popescu „arde“ împreună cu personajul ei pe toată durata spectacolului, cântând, dansând, oferind un amestec cuceritor de delicatețe și forță, de puritate și patimă. Capricioasă și sentimentală, Maria aspiră la absolut, caută esențele. În sufletul ei, ca într-un cuptor alchimic răutatea și urâțenia lumii sunt purificate și convertite în frumusețe, strălucire, iubire: „visez un tango secret de nimeni cântat/ visez un vis fermecat de nimeni visat.“ Maria are „un pic din nebunia cărților de joc sinucigașe, freamătul dorinței revoltată la ușa primei înfrângeri“ și mai are ea „o inima second hand din cântece de leagăn și anghinare, din cărți de tarot francez din tatuajele marinarilor neatenți, tăiata din costumul unui bandoneonist“.
Lucian Ionescu cucerește publicul interpretând minunat atât partitura muzicală cât și cea actoricească a cinci personaje (Flașnetarul, Visătorul, Bătrânul Hoț, Primul Analist și Preotul) care toate ating sufletul frumoasei argentinience ca o boare de vânt.
Flașnetarul acaparează toate privirile, purtând un costum multicolor, în care sunt înfipte păpuși, și minunată o pălărie-carusel. Ceasurile cusute la pieptul lui sunt simboluri ale timpului, el fiind cel care îi înlesnește fetei o călătorie în trecut, amintindu-i căminul părintesc, emoția primului sărut, tumultul iubirilor din tinerețe.
Pendulând între sonorițăți când melancolice, când pline de nerv, sub coordonarea muzicală a Corinei și a lui Alexei Țurcan, clapele pianului și arcușul instrumentelor cu coarde spun povestea suprarealistă a copilei născută fără noroc, „într-o zi în care Dumnezeu era beat“. Emy Drăgoi magnetizează publicul cu acordeonul său, încheind apoteotic cu un libertango. Trio-ul care compune corul (Bogdan Iacob, Andrei Mărcuță, George Vasile) sincronizând perfect gesturi și voci, conferă continuitate secvențelor lirico-narative și totodată un comentariu al acestora.
În partea a doua a spectacolului Maria moare, dar umbra ei cutreieră mahalalele și tavernele Buenos Aires-ului în care conviețuiesc arhanghelii si proxenetii, arlechinii și târfele, sfiintenia și obcenitatea.
Adunând la un loc crâmpeie de amintiri, versuri, imagini, trăiri, Maria se pregătește pentru a renaște mereu din propria cenușă asemeni păsării Pheunix. Inocentă și păcătoasă, copilă, femeie și mamă, ea traversează Purgatoriul pentru ajunge în final în Paradis.
Spiritul o însoțește cu o dăruire totală în această complexă călătorie, înțelegând că rolul său este cel de a duce povestea Mariei mai departe și odată cu ea povestea tango-ului atât de iubit de aceasta, de a-l face să dăinuiască peste veacuri.
Inundată de o rază de lumină, într-o rochie superbă din dantelă neagră, având pe cap cunună de trandafiri și în brațe un crin, ea se arată în finalul spectacolului, purtând în pântec o nouă Maria iar Spiritul începe să respună povestea iar și iar…
Foto: Andrei Gîndac
Publicat în Euhporion 2/2022
Maria de Buenos Aires – Teatrelli
Muzica: Astor Piazzolla
Libretul: Horacio Ferrer
Regia, coregrafia și costumele: Răzvan Mazilu
Decorul: Dragoș Buhagiar
Maria: Ana Bianca Popescu
Spiritul: Gheorghe Visu
Flașnetarul, Visătorul, Bătrânul Hoț, Primul Analist, Preotul: Lucian Ionescu
Cu participarea lui Emy Drăgoi la acordeon
Corul: Bogdan Iacob, Andrei Mărcuță, George Vasile
Dirijor: Mihai Murariu
Orchestra: Mihai Murariu – pian; Ioana Văleanu – percuție; Cristina Hîrjanu – flaut; Diana Ciudin – vioara I; Bianca Drăgoi – vioara a II-a; Alessia Drăgoi – vioara a III-a; Emanuel Vots – viola; Mihail Grigore – violoncel; Iacob Artin Panighiant – contrabas.
Light design: Ștefan Vasilescu
Pregătirea muzicală: Maria Alexievici
Coregrafie tango argentinian: Daniel Măndiță
Corepetitor: Mihai Murariu
Coordonarea muzicală a orchestrei: Corina și Alexei Țurcan
Make-up Artist: Diana Froicu
Traducerea din limba spaniolă: Albert Denn
Adaptarea versurilor pe muzică: Alex Ștefănescu
Documentarea pentru traducere: Anne Marye Sima și Daniel Măndiță
