Orb de mină

Spectacolul Orb de mină, în regia lui Bogdan Sărătean, se joacă deja de câțiva ani buni la Teatrul Național „Radu Stanca” din Sibiu, având mare priză la public.Textul —semnat de Csaba Székely, unul dintre cei mai talentați dramaturgi români actuali —vorbește despre xenofobie, corupție, relații de familie defectuoase, secrete și frustrări ascunse sub preș și scoase la iveală cu prilejul unei anchete, care devine mai complexă decât s-ar fi crezut inițial. Ea este pornită la sesizarea făcută de Ince (Mihai Coman), primarul unei comune din secuime, cu scopul de a scăpa de contracandidatul său la alegerile locale, Izsak (Cristian Stanca). Afacerea ilegală cu lemne a acestuia din urmă se dovedește a fi doar o piesă din puzzel-ul corupției generalizate, pe care îl descoperă comisarul Florin (Pali Vecsei), descins la fața locului.

Deși primarul pare a-și iubi satul natal și a-i deplânge decăderea, se va dovedi că el însuși i-a exploatat resursele doar în scop personal: a închis mina, lăsând o mulțime de oameni pe drumuri, a furat benzină și a permis unei firme să înceapă o construcție pe terenul primăriei. Aflat mereu sub influența alcoolului, el nu pare capabil să conducă nici comuna, dar nici propria viață: preferă să rămână în esență un copil răsfățat, ce nu-și asumă cu adevărat responsabilități. Nu face nimic pentru a îmbunătăți traiul consătenilor săi, dispunând în schimb de bugetul local după bunul plac, iar în planul vieții casnice lasă totul în seama surorii sale, Ildiko (Codruța Vasiu), ce se substituie astfel unei mame sau, eventual, unei soții. Ea îi gătește, îi pregătește cafeaua dimineața, ba îl mai și ajută să se îmbrace și să se trezească din mahmureală după o noapte de beție. Sigur, toate acestea vin la pachet cu cicăleală și reporoșuri, chiar jigniri, fiindcă Ildiko acumulează frustrare și simte că își irosește astfel viața. Aerul său degajat, directețea și umorul maschează bine dramele pe care le-a trăit, însă nici secretele ei nu pot scapa de flerul comisarului, care descoperă că relația de codependență pe care a dezoltat-o cu fratele ei se bazează pe un sentiment puternic de vinovăție, cauzat de accidentul de mașină pe care îl provocase cu ani în urmă, din care a rezultat moartea cumnatei și nepotului ei. De asemenea, se pare că soțul alcoolic nu a căzut din greșeală în fântână, ci beat fiind, a fost lovit de ea în cap și aruncat acolo. În ciuda acestor întâmplări tragice, Ildiko este un personaj care stârnește simpatia și chiar compasiunea. Deși e conștientă că rămânând alături de fratele său șansele de a-și găsi un partener sunt aproape nule, ea se sacrifică, îl tolerează în casa ei și chiar îl întreține, fiindcă aproape toți banii fratelui ajung la Izabel (Ioana Cosma), fiica acestuia, plecată la Cluj la facultate, o pușlama care numai de școală nu se preocupă și care e urmărită de poliție pentru că a plantat „iarbăˮ pe balcon. Deși tatăl o iubește, este incapabil să îi transmită valori morale solide și să fie atent la nevoile ei emoționale. Îi oferă în schimb bani, convins fiind că pentru a trece examenele e nevoie să dea șpagă. Ince pare orb la nevoile propriei familii dar și la nevoile comunei. Pare să vadă doar problemele din ograda altora, atunci când interesul i-o cere. Izsak, cel pe care îl denunță la poliție, de temă ca ar putea să îi „sufleˮ postul de primar, este la fel de corupt, de lipsit de scrupule și de puțin interesat de binele alegătorilor ca și el.

Dincolo de relațiile din sânul familiei și a comunității, spectacolul prezintă în cheie comico-ironică obsesiile național-identitare, dimensiune pusă în valoare de apariția comisarului Florin, care pare din perspectiva lui Izsak —de două ori dușman: o dată pentru că este polițist și apoi fiindcă este român. La rândul său, acesta nutrește o ură ascunsă pentru maghiari, fiind un naționalist convins. Mixul de cuvinte și expresii românești și maghiare dar și reproșurile reciproce spuse cu mult aplomb („Ne-ați furat Ardealul!ˮ versus „I-ați omorât pe Horia, Cloșca și Crișan!ˮ) nu fac decât să scoată în evidență ridicolul tensiunilor interetnice.

Scenografia, semnată de Mihai Păcurar, trimite și ea cu gândul la un patriotism local exagerat. Spațiul scenic este ocupat de bucătăria casei în care locuiesc Ince și Iringo, un element imposibil de trecut cu vederea fiind mobilierul pictat, ce redă frumusețea Ținutului Secuiesc.

În interpretarea plină de talent a actorilor sibieni, personajele capătă carne, se individualizează și cuceresc cu siguranță publicul prin umorul lor. Mihai Coman este foarte convingător în rolul primarului bețiv și corupt, indolent și iresponsabil; Codruța Vasiu conferă mult farmec personajului Iringo, o femeie de vârstă mijlocie, voluntară, deschisă și simpatică, foarte sinceră atunci când trebuie să-i arate fratelui ei ceea ce greșeste, fapt care adesea face sala să pufnească în râs; Pali Vecsei intră de minune în rolul comisarului perspicace, ce speculează orice oportunitate de a afla adevărul; Cristian Stanca, prin statura sa impozantă, creează un Izsak de temut: violent, corupt și extremist;  și nu în ultimul rând, Ioana Cosma o întruchipează pe Isabella, tânăra frumoasă și superficială, care până la urmă este și un produs al educaței permisive a tatălui.

Dincolo de aerul degajat al poveștii, care prin caracterul detectivistic și umor caută să cucerească publicul, spectacolul trebuie privit și în dimensiunea lui serioasă, prin prisma atenției acordate unor subiecte spinoase și de interes național, precum mafia pădurilor și raporturile interetnice în secuime.

Orb de mină

de Csaba Székely

REGIA: Bogdan Sărătean

SCENOGRAFIA: Mihai Păcurar

TRADUCERE DIN LIMBA MAGHIARĂ: Sándor László şi Izabella Varró

ÎN DISTRIBUȚIE: Mihai Coman, Emőke Boldizsár/Codruța Vasiu, Gabriela Pîrlițeanu/ Ioana Cosma, Pali Vecsei, Cristian Stanca

Foto: TNRS (Cristian Bâscă)

Publicat în nr.1/2021