Oskar Pastior. Jaluzele ridicate, jaluzele coborâte

Prima mea poezie era formată din trei cuvinte şi avea avantajul că o puteam recita – mai bine zis mormăi – ore în şir fără a fi presat de timp. Suna aşa:

jaluzele ridicate, jaluzele coborâte
jaluzele ridicate, jaluzele coborâte…

Şi tot aşa mergea în continuare. Ilustra o după amiază de vară transilvană a unui puşti vizavi de intoleranţa faţă de încăperile cu uşi închise. Nu încăpea nici un fel de îndoială că era poezie, că a fost şi era a mea şi că eu sunt autorul, devreme ce o am în memorie şi după 45 de ani.

Testament – în orice caz

Jaluzele ridicate, jaluzele coborâte.
Jaluzele derulate, derutice descusute.
Luluţele gurilipite, zuluţele prinse-n aţe.

Boticuţuri, ce plăcere, oticuţuri săţioase.
Kalaşolog avtamat, şchiopnicov tot avtamat.
Scorţişoră prinsă-n calc, aluflori pe catafalc.

Marmelodii la salată, meloide buzelate, desenate şi pictate, digerate, ţuţuite, bufnitură de copite, sfărâmat pe sub potcoave.

Primolines zgelozie, ovăz verde lălăit,

binezicevacamu, flori de amarilis nu,
bulăman absalom, albumena la salon.

Nostradamus Hanomag, lanatolior furtun, futuspirit de gunoi, mutulism piromantic podcefalo genţiana cu aromament de tun.

Falicon de ihtiol, glande-n ceaţă de gudron, guri de leu în debara, uşi d-eben în saramură, sateliți în vârf de jet, stalaghizdă de argon.

Oberom, balon de aur peste nuduri jalopete,
Sulalaica cască botul, cucubau, şi ţi-o înghite,
Arșiță de montevenus, lipicioasă și captivă.

Nesatisfăcătoare pare la urma urmei şi speculaţia himeno-plastică, cum că aici ar fi vorba de restabilirea unei nevinovăţii primordiale. Este ceva imposibil. Un triunghi nu e fecioară nu e carceră de milă. Ca să nu mai amintim faptul că o cârpeală locală cu material ultrasubţire, ac şi aţă (plângăreaţă) lasă totdeauna găurele în urmă. Fuşăritocato ad fontes, ad acta, păcat.

Traducere de Walter Johrend apărută în nr. 1/2019 al revistei