Parodie – Ana Bladiana

Fragmentele

Ca să cred azi în adevăruri politice

Ar trebui să uit tot ce s-a întâmplat*

În grădina mea din ’80 încoace,

Coridoarele de oglinzi prin care m-am plimbat

Și neantul, peste tot neantul.

Am construit orașe întregi de silabe

Cum nu a reușit nimeni altul

Și geniul de a fi l-am expus pe tarabe

Mulțimii, să-i poată învăța înaltul.

Așa că, evident, nu e posibil

(cum adică să uiți toate aceste?)

Cine sunt eu să consider credibil

Prezentul acesta ce se întinde și peste

Arhitectura valurilor mele poetice?

Fluxul și refluxul sensurilor

Poemelor mele continuă să deretice

Prin literatura anilor

Acestora și orice se va zice

(și s-a și zis în unele momente)

Sunt sigură – va continua și-n viitor,

Chiar pe fragmente!

*cuvintele scrise cu aldine reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autoarei