Parodie – Ana Bladiana

Fragmentele
Ca să cred azi în adevăruri politice
Ar trebui să uit tot ce s-a întâmplat*
În grădina mea din ’80 încoace,
Coridoarele de oglinzi prin care m-am plimbat
Și neantul, peste tot neantul.
Am construit orașe întregi de silabe
Cum nu a reușit nimeni altul
Și geniul de a fi l-am expus pe tarabe
Mulțimii, să-i poată învăța înaltul.
Așa că, evident, nu e posibil
(cum adică să uiți toate aceste?)
Cine sunt eu să consider credibil
Prezentul acesta ce se întinde și peste
Arhitectura valurilor mele poetice?
Fluxul și refluxul sensurilor
Poemelor mele continuă să deretice
Prin literatura anilor
Acestora și orice se va zice
(și s-a și zis în unele momente)
Sunt sigură – va continua și-n viitor,
Chiar pe fragmente!
*cuvintele scrise cu aldine reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autoarei