Parodie – NICOLAE  COANDE

Carcalete*

(După poemul Mampe)

Doar dacă se va organiza cândva și la noi un festival

internațional de poezie care să adune orientul cu occidentul, așa, pe îndelete,

și poeții noștri vor fi descoperiți și vor fi pe val.

Carcalete.

Vor putea ieși din fundătura homer** a cuvântului și revistele vor fi generoase

cu ei și vor deveni o adevărată oglindă a timpului –  o istorie contemporană,

o nouă istorie culturală peste ei o să se lase.

Asta va fi așa, de pomană?

Dacă m-ar lăsa pe mine să conduc lumea, nu spun prostii,

asta așa ar fi, dar de ce să mint – Dumnezeu, fiind în vremile aceste

poet și protector al lumii, a considerat proiectele mele utopii.

De asta situațuia este cum este.

Așa că să nu fiți surprinși dacă poeții noștri

vor fi totdeauna în margine de antologii – poate doar niște poete

mai bine înzestrate, vor putea străluci, chiar să devină aștri.

Carcalete.

Uite, iubite cititor, eu nu mă dau în vânt după

tutun și alcool –  nu beau nici măcar carcalete,

dar un mare filozof mi-a spus odată, desigur, în zadar,

că de când lumea, adevăratul cuvânt

poetic trebuie să te euforizeze. Să te îmbete.

Dulce-amar.

*O băutură preparată din vin, sirop și sifon, populară odinioară și la noi.

**Cuvintele scrise cu aldine reprezinta sau fac referire la titluri de volume ale autorului