Parodie – Ovidiu Genaru – Proces-verbal al unei dimineți de vară

Totdeauna când mă trezesc cu fața la perete,

mai ales în zilele de vară,

nu mă ridic din pat până nu-mi fac pe îndelete

un plan al activităților până spre seară,

când revin din goana mea după fericire

în tihna căminului.

Astăzi, de exemplu, voi participa la o întrunire

a foștilor muzeografi, după ora prânzului.

Acum este ora șapte.

Îmi fac rapid exercițiile de forță și echilibru,

apoi, ușor transpirat, îmi beau cafeaua cu lapte

și remarc din nou cât de sumbru

este peisajul, privind pe fereastră afară.

Toți oamenii cu măști pe figură,

de fapt aproape toți, unii se strecoară

doar cu mâna la gură.

În Țara asta a lui pi încă se mai poate

și așa, am mai vorbit desprea asta și nu o dată,

unii știu să dea din coate

și activitatea lor agresivă e prea puțin amendată.

Am gustat și eu frumosul vis

că democrația ne va duce

cât de curând la margine de paradis

și că nepoții noștri chiar o să-l apuce.

Dar gata, pun pixul jos,

prea multe amănunte din viața mea particulară

v-am dat și nu e frumos și normal,

poemul acesta s-ar putea să iasă în evidență și să pară

pentru unii un adevărat proces-verbal!

Publicat în nr.1/2021