Parodie – Ovidiu Genaru – Proces-verbal al unei dimineți de vară

Totdeauna când mă trezesc cu fața la perete,
mai ales în zilele de vară,
nu mă ridic din pat până nu-mi fac pe îndelete
un plan al activităților până spre seară,
când revin din goana mea după fericire
în tihna căminului.
Astăzi, de exemplu, voi participa la o întrunire
a foștilor muzeografi, după ora prânzului.
Acum este ora șapte.
Îmi fac rapid exercițiile de forță și echilibru,
apoi, ușor transpirat, îmi beau cafeaua cu lapte
și remarc din nou cât de sumbru
este peisajul, privind pe fereastră afară.
Toți oamenii cu măști pe figură,
de fapt aproape toți, unii se strecoară
doar cu mâna la gură.
În Țara asta a lui pi încă se mai poate
și așa, am mai vorbit desprea asta și nu o dată,
unii știu să dea din coate
și activitatea lor agresivă e prea puțin amendată.
Am gustat și eu frumosul vis
că democrația ne va duce
cât de curând la margine de paradis
și că nepoții noștri chiar o să-l apuce.
Dar gata, pun pixul jos,
prea multe amănunte din viața mea particulară
v-am dat și nu e frumos și normal,
poemul acesta s-ar putea să iasă în evidență și să pară
pentru unii un adevărat proces-verbal!
Publicat în nr.1/2021