Parodie – Theodor Damian – Invitație (după poemul Orb, așa scriu)

Scriu din inima New York-ului,

de acolo de unde mulți

români porniți

în căutarea Cuvântului

ar dori să scrie –

de aici altfel se vede

drumul spre poezie

și chiar și cine

nu crede

în tainele ei,

cum s-a mai întâmplat,

nu se mai abține,

simțindu-se înaripat,

și scrie și scrie

de lumina Cuvântului

motivat –

firește

rămâne la latitudinea cititorului

dacă-l și citește

 

Eu scriu cu toate

semnele de punctuație

poeticele cuvinte

încă din anii optzeci

și poate,

acum adusu-mi-am aminte,

chiar mai dinainte,

deci

pot să spun că

trăiesc în Cuvânt

adică

roua cărților, aici, pe Pământ,

îmi umple mie

pocalul existenței

de muritor

cu poezie –

așa că, ei bine

și tu, cititor,

și tu, ca și  mine,

în vremea aceasta

de pandemie

poți să guști fără teamă

din el

 

 

 

Orb ar trebui să fiu

ca să nu văd defel

cum unii scriu

fără trăire,

acei ce nu cred că orice rostire

e un exercițiu de-nviere –

tu, cititor, îi lasă

în existențele lor efemere

și dacă

spre soare-răsare

călătorești,

pe mine la biserică

în New York mă găsești!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *