Parodie – Theodor Damian – Invitație (după poemul Orb, așa scriu)
Scriu din inima New York-ului,
de acolo de unde mulți
români porniți
în căutarea Cuvântului
ar dori să scrie –
de aici altfel se vede
drumul spre poezie
și chiar și cine
nu crede
în tainele ei,
cum s-a mai întâmplat,
nu se mai abține,
simțindu-se înaripat,
și scrie și scrie
de lumina Cuvântului
motivat –
firește
rămâne la latitudinea cititorului
dacă-l și citește
Eu scriu cu toate
semnele de punctuație
poeticele cuvinte
încă din anii optzeci
și poate,
acum adusu-mi-am aminte,
chiar mai dinainte,
deci
pot să spun că
trăiesc în Cuvânt
adică
roua cărților, aici, pe Pământ,
îmi umple mie
pocalul existenței
de muritor
cu poezie –
așa că, ei bine
și tu, cititor,
și tu, ca și mine,
în vremea aceasta
de pandemie
poți să guști fără teamă
din el
Orb ar trebui să fiu
ca să nu văd defel
cum unii scriu
fără trăire,
acei ce nu cred că orice rostire
e un exercițiu de-nviere –
tu, cititor, îi lasă
în existențele lor efemere
și dacă
spre soare-răsare
călătorești,
pe mine la biserică
în New York mă găsești!
