Poemul de duminică, a doua zi de weekend

(fragment)

Despre duminică, ziua aceasta în care

nici nu mai știi nimic ce să faci precis,

nu sunt sigur, dar așa mi se pare

că și eu am mai scris –

este a doua zi de week end și chiar de aceea

tot ce ți-ai propus să faci în el ai cam făcut,

îți mai dă târcoale doar ideea

că totuși, nu te-ai priceput

închizi fereastra șizbori *

ca orice poet care spre afirmare face pași

pe aripile fanteziei la New York ori

cel puțin până la Iași

în căutarea poemului capodoperă,

deocamdată pierdut

printre multe alte poeme introductive în poetica-ți operă –

ei, dar e duminică dis-de-dimineață și au și început

să bată clopotele bisericilor din oraș,

credincioșii sunt gata de plecare la slujbă și eu, Poetul, stau

singur în fața lui Dumnezeu și fac pași

spre bibliotecă și din cărțile de acolo vreau

pagină cu pagină, cu răbdare, să fac o altă lume

 

însă, cum vă spuneam, este a doua zi de week end

și m-am cam săturat să intru și să ies

din bibliotecă, împotriva actualului trend

de a citi doar de pe Google operele ce-s

importante sau interesante –

în vremuri pe care eu le-am apucat era doar

o singură zi de odihnă, care week end, frate

cititor de poezie,  era doar zi de odihnă, nici măcar

nu te gândeai la distracție după ce, cât era de mare

săptămâna, munceai pe brânci,

nu îți trebuiau nici suplimente alimentare,

nu îți trebuia nici

optisomn, bilomag forte, sau altceva,

dar știai că orice-ai lucra,

noaptea nu s-o surpa,

care criză, ce  melancolie,

ți se arăta  calea de urmat

și încet, fără să stârnești praful, scriai poezie –

recunosc, era o  lume de lepădat,

e deja-n uitare –

nu sunt superstițios, precum v-am zis,

dar iar e duminică, așa că-mi fac o cruce mare

și m-apuc de scris!

 

 

 

*cuvintele scrise cu aldine reprezintă sau fac aluzie la titluri de volume ale autorului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *