Parodii – Mircea Petean
LA BRAȚ CU ANA
port o aură de răspundere editorială
deasupra capului, de prin anii nouăzeci,
mai precis din nouăzeci și opt și o totală,
în același timp, răspundere de familist, deci
faptul că zi de zi produc modificări* în viața culturală
a Clujului, și nu numai, fapt real,
a făcut să fiu declarat aproape geniu și aproape sfânt,
dar, oricum sunt nobil, cavaler al „Meritului Cultural”,
spre invidia criticaștrilor care sunt
dincolo de marginea marginii în proză și poezie –
toate acestea nu ar fi fost dacă
prin ’95 nu l-aș fi rugat pe Dumnezeu
să-mi lase zăbava de a scrie
și El mi-a răspuns că am toate șansele așa să se facă
doar dacă voi fi și voi rămâne mereu
la braț cu Ana!
*Cuvintele scrise cu aldine reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului
