Parodii – Mircea Petean

LA BRAȚ CU ANA

 

port o aură de răspundere editorială

deasupra capului, de prin anii nouăzeci,

mai precis din nouăzeci și opt și o totală,

în același timp, răspundere de familist, deci

faptul că zi de zi produc modificări*  în viața culturală

a Clujului, și nu numai, fapt real,

a făcut să fiu declarat aproape geniu și aproape sfânt,

dar, oricum sunt nobil, cavaler al „Meritului Cultural”,

spre invidia criticaștrilor care sunt

dincolo de marginea marginii în proză și poezie –

toate acestea nu ar fi fost dacă

prin ’95 nu l-aș fi rugat pe Dumnezeu

să-mi lase zăbava de a scrie

și El mi-a răspuns că am toate șansele așa să se facă

doar dacă voi fi și voi rămâne mereu

la braț cu Ana!

 

 

 

 

*Cuvintele scrise cu aldine reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.