Parodie – SIMONA-GRAZIA DIMA

Rodire

În fiecare toamnă criticii se pregătesc

să numere bobocii din versurile apărute peste an,

își pun inelul cărților* într-un deget și îndrăznesc

să se considere heralzii muzelor, după un plan

care, cică, a dat roade de când cuvântul,

pe scara lui Iacob,  a migrat spre poezie.

Desigur că mulți, luându-și prea tare avântul,

se pierd în labirintul fără minotaur care, se știe,

constituie corpul și ritmul inimii poemelor,

pâinea  și vinul vieții lor literare.

O, Doamne, fă Tu bine și pune-le capăt dilemelor,

fă Tu cumva să fie criticii aceștia în stare

să se lumineze la ora fulgerului  din poeme,

luminând la rândul lor toți cititorii,

că și-așa poezia e atât de întunecată de-o vreme,

că n-o mai văd bine nici măcar parodiștii!

*cuvintele scrise cu aldine reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autoarei