„Pe linia nepotului meu…”

„Brukenthal și-a menținut, dezvoltat și cultivat propria sa lume întotdeauna, alături sau în cadrul marii lumi în care a stat și a lucrat timp de multe decenii. Nu în așa fel încât să o despartă complet pe aceasta de cealaltă; ele interacționau una cu cealaltă, în exterior și în interior.”, scria Georg Adolf Schuller în biografia sa despre Samuel von Brukenthal[1]. La ce se referea mai exact istoricul sas? La pasiunile baronului Brukenthal, la eforturile sale de a îmbina munca pragmatică din cadrul administrației locale și imperiale cu dezvoltarea personală și comunitară, prin cunoaștere și artă; ceea ce, de multe ori, nu era ușor de făcut.

Colecționarea, administrarea și organizarea unor colecții care creșteau încontinuu necesitau ajutor; oameni pricepuți și pasionați de universul cunoașterii, în principal anticari și bibliotecari sau în orice caz, indivizi cu aplecări similare. Samuel von Brukenthal a avut parte de astfel de oameni în anturajul său de-a lungul timpului, printre care Christian Friedrich Samuel Hahnemann (1755-1843), deja cunoscutul întemeietor al homeopatiei[2], și unul dintre nepoții săi, Johann Michael Soterius (1742-1794), înnobilat spre sfârșitul vieții de împăratul habsburg Leopold al II-lea pentru serviciile sale administrative cu predicatul von Sachsenheim.

Johann Michael Soterius s-a născut în Șelimbăr, în 25 noiembrie 1742, într-o familie ale cărei origini se găsesc în fostul scaun săsesc Rupea (în prezent satul Dacia, jud. Brașov) și a cărei istorie coboară în timp cel puțin până în secolul al XVI-lea. Bunicul său, Georg Soterius (1673-1728) a scris, printre altele, o lucrare valoroasă și rară de istorie locală, cunoscută cu numele de Cibinium[3]. Manuscrisul a fost tradus între timp în limba germană și publicat în 2006[4], iar originalul se păstrează în colecțiile bibliotecii Muzeului Național Brukenthal.

Tatăl lui Johann Michael Soterius, Georg Michael Soterius (1704-1756) a fost, și el, un om al bisericii, al literelor și al educației. După terminarea studiilor universitare la Leipzig[5], s-a întors la Sibiu, unde a fost co-rector și, din 1733, rector al Gimnaziului Evanghelic din oraș[6]. În 1737 este numit arhidiacon, din 1741 primește parohia evanghelică din Șelimbăr, iar din 1746 pe cea din Slimnic[7].

Numirea lui Georg M. Soterius ca profesor și rector la Gimnaziul Evanghelic din Sibiu a coincis cu întețirea relațiilor dintre două familii vechi ale Transilvaniei: Soterius (von Sachsenheim) și Brekner (von Brukenthal). Samuel von Brukenthal, după cum știm deja din episodul anterior, originar din Nocrich, venise la Sibiu pentru a studia la același gimnaziu la care G. M. Soterius era profesor încă din 1729. A petrecut un timp la vechea instituție de educație, sub atenta supraveghere a lui G. M. Soterius, acesta din urmă devenind la un moment dat tutorele și educatorul său privat, învățându-l pe Brukenthal latina, filosofia, istoria etc[8]. Nu mult timp după întâlnirea celor doi, Georg M. Soterius avea să se căsătorească cu sora lui Samuel von Brukenthal, Anna Katherina, iar apropierea dintre cele două familii devenea tot mai puternică.

Dacă în tinerețe, Samuel von Brukenthal a beneficiat de grija și cunoștințele lui Georg M. Soterius, trecerea timpului a făcut ca lucrurile să se schimbe, se se inverseze oarecum în ceea ce privește relațiile dintre cele două familii. Mult mai târziu, mai ales în anii 1770, când Samuel von Brukenthal era deja un membru consacrat al elitei politice săsești din Transilvania, acesta îl avea sub aripa sa pe Johann Michael Soterius, fiul fostului său tutore. Alături de Samuel von Brukenthal, J. M. Soterius, care în 1773 scria o laudă în cinstea călătoriei lui Iosif al II-lea în Transilvania[9], a învățat și practicat administrație publică, jurisprudență și altele.

Însă legăturile dintre Samuel von Brukenthal și nepotul său, la care a ținut atât de mult încât l-a menționat în testament ca potențial moștenitor al averii sale[10], schițează nu doar relații din spectrul politic, ci și din sfera intimităților intelectuale și a pasiunii pentru cărți, antichități și lumea naturală. Pe lângă activitatea politică și administrativă în treburile bunicului său matern, în cadrul nou-înființatei Comisii Comerciale Transilvănene (din 1771), în guberniul Transilvaniei ș.a.[11], de numele lui Johann Michael Soterius se leagă și redactarea unui manuscris deosebit privitor la istoria Bibliotecii Brukenthal.

Numit guvernator al Principatului Transilvaniei în 1777, cu un palat în construcție în inima orașului începând cu 1778[12], Samuel von Brukenthal trebuia să facă loc și să-și facă timp pentru multe lucruri în viață. Printre ele, se număra și colecția lui cărți, care creștea constant de la un an la altul. Pentru a ține pasul cu dezvoltarea bibliotecii, Samuel von Brukenthal l-a adus la un moment dat pe Samuel Hahnemann să-i fie bibliotecar[13].

Însă Hahnemann nu a stat foarte mult timp în anturajul lui Samuel von Brukenthal și la biblioteca acestuia din urmă. După aproximativ doi ani de studiu la biblioteca baronului și de organizare a colecțiilor sale de cărți și de numismatică (1777-1779), S. Hahnemann a plecat să-și continue studiile de medicină la Erlangen[14]. În timpul petrecut la reședința lui Samuel von Brukenthal, Hahnemann a început sau, în orice caz, a contribuit la redactarea unui catalog al bibliotecii; catalog pe care avea să-l continue nepotul lui Samuel von Brukenthal, Johann Michael Soterius, la aceea vreme, deja o prezență comună în casa, gospodăria și viața bunicului său.

În jurul anului 1780, J. M. Soterius finaliza acel catalog, în fond o listă a celor aproximativ 6000 de cărți pe care le avea Samuel von Brukenthal în bibliotecă. O comoară a patrimoniului transilvănean, manuscrisul Alphabetischer Katalog der Brukenthal´schen Bibliothek, cum se numește catalogul lui Soterius și Hahnemann, este cu atât mai deosebit cu cât este cel mai vechi catalog al cărților din biblioteca lui Samuel von Brukenthal cunoscut până în prezent.

Deși nu este organizat tematic, ci – după cum spune și titlul – alfabetic, Christian Friedrich Samuel Hahnemann și Johann Michael Soterius au respectat un standard folosit adesea în întocmirea de cataloage de bibliotecă în secolul al 18-lea. Ei au inclus în Alphabetischer Katalog der Brukenthal´schen Bibliothek informații privind formatul/~dimensiunile cărților (in-folio/fol., in-quarto/in-4°, in-octavo/in-8° ș.a.m.d.), numele autorilor, titlurile prescurtate ale cărților din bibliotecă, locurile și anii de apariție.

Datorită acestei scrieri, la redactarea căreia se pare că ar fi contribuit inclusiv Brukenthal[15], putem vedea câte și ce cărți existau la Sibiu în biblioteca baronului, în jurul anului 1780. Doar la o privire de ansamblu asupra Catalogului alfabetic al bibliotecii lui Brukenthal, se poate observa cu ușurință diversitatea cărților din bibliotecă: Biblii valoroase, ca Poliglota londoneză, și rare, ca așa-numita Biblie a Ursului; cărți de jurisprudență ale unor foști profesori de la Universitățile din Halle și Jena, unde Brukenthal studiase în anii 1740; lucrări de istorie universală, filosofie, beletristică ș.a.m.d[16]. Practic, încă de atunci, biblioteca lui Samuel von Brukenthal, chiar dacă era cam jumătate din cât avea să devină până la sfârșitul vieții baronului (1803), conținea lucrări din toate domeniile cunoașterii, așa cum era ea împărțită adesea în epocă: teologie, istorie, jurisprudență, științe, arte și beletristică[17].

Mai mult, catalogul alfabetic al lui Soterius și Hahnemann nu doar că păstrează o evidență a cărților pe care le avea Samuel von Brukenthal la doar trei ani de la numirea sa ca guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, dar ajută și în demersul deosebit de complex de reconstituire, fie ea și parțială, a felului cum și-a făcut el biblioteca. Deocamdată, am văzut că se făcea cu ajutorul unei dorințe de cunoaștere, cu o mentalitate axată pe, să o numim, durata lungă, și, desigur, cu ajutorul unor minți și mâini dornice să noteze, să organizeze și să păstreze roadele cunoașterii umane, așa cum erau ele produse în mai toate regiunile Europei.

[1] Georg Adolf Schuller, Samuel von Brukenthal. Band II. Verlag R. Oldenbourg M­­ünchen, 1969, p. 228.

[2] Robert Jütte, Samuel Hahnemann. Begründer der Homöopathie. Deutscher Taschenbuch Verlag, München, 2005.

[3] „Soterius, Georg”, în Joseph Trausch, Schriftsteller-Lexikon der Siebenbürger Deutschen. III. Band. Kronstadt, Druck und Verlag von Johann Gött & Sohn Heinrich, 1871, pp. 326-330.

[4] Georg Soterius, „Cibinium”. Eine Beschreibung Hermannstadts vom Beginn des 18. Jahrhunderts. Aus dem Neulateinischen ediert und ins Deutsche übertragen von Lore Poelchau. Böhlau, Köln u. a. 2006

[5] Theodor Fabini, Friedrich Teutsch, „Die Studierenden aus Ungarn und Siebenbürgen auf der Universität Leipzig von der Gründung derselben 1409 bis 1872”. În Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landekunde. NF. 10, 3 Heft. Hermannstadt, Gedruckt in der Buchdruckerei der v. Closius´schen Erbin,1872, p. 402.

[6] „Soterius, Georg”, în Trausch, op. cit., p. 330; Vezi și Friedrich Teutsch, „Geschichte des ev. Gymnasiums A. B. in Hermannstadt”, în Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde. NF. 17. Hermannstadt, In Commission bei Franz Michaelis, 1883, p. 127.

[7] „Soterius, Georg” în Trausch, op. cit. III., pp. 330-332.

[8] Schuller, Samuel von Brukenthal. I, pp. 24-25.

[9] Johann Michael Soterius, Auf die Reise Joseph des Zweyten nach Siebenbürgen. Hermannstadt, 1773.

[10] „Dacă, în cele din urmă, se va întâmpla ca și în linia feminină să se stingă toți urmașii masculini, atunci prescriu ca întreaga mea avere mobilă și imobilă, cu excepția colecțiilor care vor fi numite în cele ce urmează, să treacă imediat pe linia nepotului meu Johann Michael Soterius von Sachsenheim, în baza unui Fidei Comis și, așa cum am prescris mai sus, să fie dată de la un moștenitor unic masculin la altul”. Cf. doc. Direcția Județeană a Arhivelor Naționale – Sibiu, Pct. 1.

[11] Schuller, Samuel von Brukenthal. II, pp. 7, 59, 82 etc.

[12] Emil Sigerus, Vom alten Hermannstadt. Bd. 1. Mit 20 Bildern in Lichtdruck. Druck und Verlag von Jos. Drotleff, Hermannstadt, 1922, pp. 61 și urm.

[13] Jütte, op. cit., p. 31 și urm.

[14] Robert Offner, „Hahnemannia” um „wundersamen Arzt”, în Siebenbürgische Zeitung, 9 mai 2005.

[15] Titlul complet care apare pe prima filă a manuscrisului indică faptul că la catalog ar fi lucrat Samuel Hahnemann, Johann Michael Soterius von Sachsenheim și chiar Samuel von Brukenthal, care ar fi făcut completări cu propria mână. Vezi foto. 3-4.

[16] Alphabetischer Katalog der Brukenthal´schen Bibliothek angelegt um 1780. Mit Eintragungen von J. Mich. Soterius v. Sachsenheim und C. F. S. Hahnemann(?) u. Andern und mit einzelnen Ergänzungen von der Hand Sam. v. Brukenthal selbst, ff. 27v-28r, 112r, 119r ș.a.

[17] În secolul al 18-lea, una dintre cele mai utilizate bibliografii instructive, un fel de ghid sau îndrumător pentru iubitorii de cărți în achizițiile de volume, era Bibliographie instructive, ou Traité de la connoissance des livres rares et singuliers. Lucrarea a fost întocmită de librarul și bibliograful parizian Guillaume-François de Bure (cel Tânăr). Ea era împărțită în volumele de teologie, de istorie, de jurisprudență-științe-arte și în cel de belles lettres.