Insula apostaților

 

(fragmente dintr-un volum, în pregătire)

 

 

  1. (e necesar să devin mai sentimentală)

 

 

îmi plac numerele iraționale și algebra abstractă a lui dedekind

φ este întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări

timpul se determină prin metoda tăieturilor

iraționalul face diferența pentru că ascunde radicali

și întotdeauna apare câte un zero în preajma stării de a fi

e necesar să devin mai sentimentală

legea numărul 1 a inginerilor naivi spune că în orice calcul se fac toate greșelile posibile

iar scrisorile despre infinit sunt pierdute mereu de câte o servitoare îndrăgostită

deși e târziu continui să explic filozofia iluziei în timp ce gardienii mă închid

în cerc

ei nu acceptă definiții riguroase și cred că niciun rezultat nu e nevoie să fie corect

atâta vreme cât există pur și simplu

în locul de la geam matematicienii îmi ridică nebunia la putere

04:30

mi-e dor de tine

error

3 puncte și câteva zecimale

 

iartă-mă

am greșit

 

 

 

 

 

 

 

 

  1. (la suprafață plutesc nimicuri și povești frumoase )

 

 

azi mă evit

fac orice care să nu-mi amintească de mine

citesc mersul trenurilor din altă vreme și cartea îngălbenită cu numere de telefon

ar fi mai simplu să caut într-un ziar pagina cu dispariții dar cine decide

când ceva nu mai există

dacă ar fi fost dintotdeauna gardieni poate că n-ar fi dispărut fără urmă nici oliver larch din țara galilor

nici paznicul farului de pe insulele flannan și nici veteranul

care se întorcea acasă

nihil novi sub sole

sforile se trag în subteran

la suprafață plutesc nimicuri și povești frumoase despre circ

înăuntru doar se plânge

femeile în alb poartă măști și spală perdelele de lacrimi

în trei ape

schimb perspectiva

în locul de la geam măscăricii execută numere de dresură

extrag din context epitetul depreciativ

viața e perfectă

sunt aici fără să fiu

 

aplauze

 

 

 

  1. (ai grijă de aripi mi-a mai spus)

 

 

învârt cheia

pe melodia asta în copilărie am învățat să cânt

mai târziu tata a legat de copac un leagăn

iubirea te înalță ca zborul în carusel

sus-jos

e nevoie să prinzi rădăcini

privesc pe geam

gardienii adună vreascuri afară întotdeauna e frig

azi-noapte femeia din vis a trecut iar desculță prin flăcări

învârt cheia

pe melodia asta am învățat să îndur

orice zbor e mai sigur dacă ai un ochi de pământ

închid cutia muzicală

ai grijă de aripi mi-a mai spus tata

apoi și el a tăcut

femeile în alb mă iau în brațe

să-i dăm apă să-i ungem tâmpla chemați vraciul suflați în foc

îmi acopăr urechile

lăsați-mă

lăsați-mă să cânt

laolaltă cu toți pescărușii de pe insulă

pe care-i aud în mine țipând

 

 

 

  1. (aiurito, îmi spuneai)

 

 

din lumină în beznă mă aruncam de cealaltă parte a liniei

cine o fi proiectat acest gol în înălțime întrebam râzând

și săream înapoi fiind sigură că mă întorc fără să știu că nimeni

nu se mai întoarce vreodată

pe atunci îmi vorbeai despre migrații și despre înțelesuri

îmi era frig abia venisem din nord eram plină de zăpadă

„ceea ce unii cred că este moarte este viaţă”

scrie sub o altă fotografie a lui freud

cu expresia lui veșnic încrâncenată

astăzi facem exerciții de dicție

a-li-ni-e-rea/ a-li-e-na-rea

între două vocale țin sub limbă o pastilă roz

lăsați-mă să visez

pe hol se rostogolește o bilă

aiurito îmi spuneai

 

 

 

  1. (pe insulă au înflorit migdalii)

 

 

există mai mult nonsens în trecut decât acum

am închis adevărul în sine și răspund senină „nu mă pricep”

mă analizez

aici este semnul din naștere

lateral – o zgârietură de primăvară

mai jos – câteva rădăcini dintr-un proces ratat de altoire

peisagistică de cameră în tendințe

mă rotesc

o dată de două ori de trei ori

mă întorc pe dos

o dată de două ori de trei ori

urme de tine peste tot.

 

observații finale:

 

pe insulă au înflorit migdalii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *