Poeme de Cristina Stancu

1.

transpirația noastră miroase a castraveți și asta ne apropie

încerc să fotografiez căldura ieșind din zidul de buruieni

ceva atât de familiar la imaginea emanației refuzul atingerii

naturalețea casei noastre dincolo de lac dincolo de solar

locuri unde captăm soarele pe dinăuntru chipuri deschise

ochi închiși plină de apropiere față de cei din jur de parcă

orice spun capătă aerul dinăuntrul sticlelor neetichetate

în cartea poștală pe care și necunoscuții ar trebui să o primească

despre noi vor fi bucățele de pământ înverzit lanuri și vrejuri

dintre cele mai înalte îmi e teamă pentru această lume ca pentru

o vedenie care-i sperie pe copiii cei mai mici și își face rău

mecanismul a învățat să-și atace fundația vibrațiile circulă până

sus la apartamentele mai caniculare însă nu îl putem opri oricât

am fi încercat cu preoți poeți insecte veșminte colorate care

nu atrag căldura cineva intră pe la parter și se închide în câte

o cameră foarte lent o nouă etapă despre oprire stopare golire

ceva ce ar trebui descris prin enumerări de procese chimice și

alimentare fiindcă îmi consum emoțiile pentru a le avea mult

mai târziu decât ceilalți am aflat că nu e despre izbucniri ci

despre treceri line către încăperea de alături unde mi-a fost mai

greu decât celorlalți să stau liniștită așa am inventat noi căi de

a elibera agitație fără declanșarea butonului de panică

încă din liceu când am început să locuiesc departe de ei mi se părea că

părinții mei îmbătrânesc mai repede devin mai triști în lipsa mea chiar

și acum îmi fac griji pentru ei când nu sunt acolo martora bucuriei

lor sunt oameni care aduc frumusețe în lume și apoi cei care o văd

și uneori zâmbesc nimeni nu trebuie să facă asta singur chiar dacă nu

aducem nimic nou nu înseamnă că nu merităm un microscop al firelor

care ne leagă ar arăta poate că istoria e făcută din material ca noi resturile

din care se nasc faptele și destinele lor marcante

îmi vor spune că fotografiile mele sunt mult prea fixate pe suportul lor

deși nu au fost încă imprimate iar unele nu vor fi văzute de alți ochi

că le construiesc pentru a fi mult prea stabile pentru a mai transmite

nici măcar copiii surprinși în sărituri nu reușesc să exprime schimbarea

în imaginile din casa noastră suprafețele moi sunt strâmbe cele ferme

denivelate aș fi vrut să o pozez pe casiera adolescentă de la mecul din

constanța la 11 noaptea atât de tânâră și epuizată încât nu mai opunea

rezistență aș fi vrut să-i transmit că există moduri mai puțin brutale de

a continua la 5 centimetri în afara ta de parcă dispunem de un corp-cadru

și ne zbatem să revenim centrați dar nu trebuie să fie la fel de violent ca

la început când te-au avertizat că nu vei putea dormi că va fi ca în imaginea

cu tine reflectată în vitrina barului părăsit pe care scria b a r și cum să

devin relaxată îi întrebam aș vrea să îmi spună cineva important e

să aflăm cum se trăiește cu asta

am avut etape doldora de boli candelabre greoaie se țineau lanț și nu știam

ce era de învățat stând în casă am observat că cele două pisici de la ferestre

nu s-au întâlnit niciodată deși în fiecare dimineață privesc despărțite doar

de un zid sau că vecinii din blocul de vizavi și-au aranjat plasma astfel încât

să mă uit și eu din bucătărie mai ales în serile când nu am fost cu nimic

mai bună decât ieri mi-i imaginez stând pe canapele cu spatele la lume

fața către ficțiunea dictată de un exterior îndepărtat cumva prea al altora

gesturile de întoarcere a spatelui deseori inutile poate ei fac parte dintre cei

care spun fiertură în loc de mâncare cu acea apropiere pe care o simt drept

slăbiciune și mă face atât de invidioasă pe oamenii ce strălucesc vulnerabili

pe scene în micile cercuri de prieteni sau în discuțiile din trenuri și cum se

leagă asta de fata care a descoperit liantul universal cântând dezbrăcată la

pianul din sufrageria familiei mă întreb ce sens ascuns a avut să fie sterilizată

înainte de a fi invitată să pășească goală în aceeași încăpere cu femei născute altfel

ce s-a întâmplat apoi cu maldărul de chiloți folosiți oare i-au spălat ca pe resurse

mai vreau doar să înțeleg timpul rămas și să mi se dea răgaz să analizez

cadrele logica din aceste tipare de nașteri și case învecinate

*Premiul Național pentru Debut în Poezie „Iustin Panța” în anul 2017