Poeme de Cristina Stancu

1.
transpirația noastră miroase a castraveți și asta ne apropie
încerc să fotografiez căldura ieșind din zidul de buruieni
ceva atât de familiar la imaginea emanației refuzul atingerii
naturalețea casei noastre dincolo de lac dincolo de solar
locuri unde captăm soarele pe dinăuntru chipuri deschise
ochi închiși plină de apropiere față de cei din jur de parcă
orice spun capătă aerul dinăuntrul sticlelor neetichetate
în cartea poștală pe care și necunoscuții ar trebui să o primească
despre noi vor fi bucățele de pământ înverzit lanuri și vrejuri
dintre cele mai înalte îmi e teamă pentru această lume ca pentru
o vedenie care-i sperie pe copiii cei mai mici și își face rău
mecanismul a învățat să-și atace fundația vibrațiile circulă până
sus la apartamentele mai caniculare însă nu îl putem opri oricât
am fi încercat cu preoți poeți insecte veșminte colorate care
nu atrag căldura cineva intră pe la parter și se închide în câte
o cameră foarte lent o nouă etapă despre oprire stopare golire
ceva ce ar trebui descris prin enumerări de procese chimice și
alimentare fiindcă îmi consum emoțiile pentru a le avea mult
mai târziu decât ceilalți am aflat că nu e despre izbucniri ci
despre treceri line către încăperea de alături unde mi-a fost mai
greu decât celorlalți să stau liniștită așa am inventat noi căi de
a elibera agitație fără declanșarea butonului de panică
încă din liceu când am început să locuiesc departe de ei mi se părea că
părinții mei îmbătrânesc mai repede devin mai triști în lipsa mea chiar
și acum îmi fac griji pentru ei când nu sunt acolo martora bucuriei
lor sunt oameni care aduc frumusețe în lume și apoi cei care o văd
și uneori zâmbesc nimeni nu trebuie să facă asta singur chiar dacă nu
aducem nimic nou nu înseamnă că nu merităm un microscop al firelor
care ne leagă ar arăta poate că istoria e făcută din material ca noi resturile
din care se nasc faptele și destinele lor marcante
îmi vor spune că fotografiile mele sunt mult prea fixate pe suportul lor
deși nu au fost încă imprimate iar unele nu vor fi văzute de alți ochi
că le construiesc pentru a fi mult prea stabile pentru a mai transmite
nici măcar copiii surprinși în sărituri nu reușesc să exprime schimbarea
în imaginile din casa noastră suprafețele moi sunt strâmbe cele ferme
denivelate aș fi vrut să o pozez pe casiera adolescentă de la mecul din
constanța la 11 noaptea atât de tânâră și epuizată încât nu mai opunea
rezistență aș fi vrut să-i transmit că există moduri mai puțin brutale de
a continua la 5 centimetri în afara ta de parcă dispunem de un corp-cadru
și ne zbatem să revenim centrați dar nu trebuie să fie la fel de violent ca
la început când te-au avertizat că nu vei putea dormi că va fi ca în imaginea
cu tine reflectată în vitrina barului părăsit pe care scria b a r și cum să
devin relaxată îi întrebam aș vrea să îmi spună cineva important e
să aflăm cum se trăiește cu asta
am avut etape doldora de boli candelabre greoaie se țineau lanț și nu știam
ce era de învățat stând în casă am observat că cele două pisici de la ferestre
nu s-au întâlnit niciodată deși în fiecare dimineață privesc despărțite doar
de un zid sau că vecinii din blocul de vizavi și-au aranjat plasma astfel încât
să mă uit și eu din bucătărie mai ales în serile când nu am fost cu nimic
mai bună decât ieri mi-i imaginez stând pe canapele cu spatele la lume
fața către ficțiunea dictată de un exterior îndepărtat cumva prea al altora
gesturile de întoarcere a spatelui deseori inutile poate ei fac parte dintre cei
care spun fiertură în loc de mâncare cu acea apropiere pe care o simt drept
slăbiciune și mă face atât de invidioasă pe oamenii ce strălucesc vulnerabili
pe scene în micile cercuri de prieteni sau în discuțiile din trenuri și cum se
leagă asta de fata care a descoperit liantul universal cântând dezbrăcată la
pianul din sufrageria familiei mă întreb ce sens ascuns a avut să fie sterilizată
înainte de a fi invitată să pășească goală în aceeași încăpere cu femei născute altfel
ce s-a întâmplat apoi cu maldărul de chiloți folosiți oare i-au spălat ca pe resurse
mai vreau doar să înțeleg timpul rămas și să mi se dea răgaz să analizez
cadrele logica din aceste tipare de nașteri și case învecinate
*Premiul Național pentru Debut în Poezie „Iustin Panța” în anul 2017