Poeme de Daniela Popa (Moldoveau)

Obiecte lucioase

 

nimic mai îngust nimic august

logica pe culoarele selenare

ca un somnambul

de cele mai multe ori nu scapă nepedepsită

 

deciziile se frământă și dimineața și seara

minte de cocă

fierea ți se urcă la cap

cuvinte grele obuze rău de mare

un râs tâmp

din adâncul nemărinimiei fără de prihană

 

imaginația ca norma de hrană

ce binecuvântare

destin după chipul și asemănarea dărilor de seamă

mesteci grătare-talpă și te încadrezi în formație

după un timp dacă creierul nu ți se netezește

îl luăm la pilă

pentru că să ne fie clar aici nu e loc

de prezervare subtilă

 

 

 

Ordin

 

să nu mai crezi să nu mai vorbești

să nu mai zâmbești

să fii fericită

 

scriind în gând poezii-graffiti pe bariere cu cartelă

ai inventat un nou tip de om invizibil

se trezește la 5:30 mânâncă la cantină

ascultă continuu până la prânz cântece patriotice și

se leapădă de sloganuri în fiecare zi

ca o bluză decolorată

 

povestea reciclării într-o capitală a mall-urilor

și poluării

 

să nu mai crezi

 

tu știi mai bine cum arde aripa de furnică

degeaba

 

tu știi mai bine cum se trăiesc basmele

singură

acolo unde e pulsul mai năvalnic

 

să nu mai zâmbești

 

în apropierea prăpăstiilor

curentul    vâltoarea    căderea

 

să fii fericită

 

tu știi mai bine ce nu e un basm

cum îți ascunzi de fiecare dată inima

ca-ntr-o carie de căpcăun înfometat

când podeaua se prăbușește sub scaunul de birou

unde mucegăiesc toate poeziile

scrise de zâne în tinerețe

 

tu știi mai bine

să te prefaci în tine însăți

tocmai când ceremonia te aruncă la mal

o umbră divaghează deasupra ta

prin soarele­­ comemorat

în curtea interioară copii mecanizați

rup iarba dintre rosturi

 

să nu mai crezi să nu mai vorbești

să nu mai zâmbești

să fii fericită

 

Remembrance Day

 

fiecare dimineață apare în ozu

cadența inimii

dimensiunea circuitelor neuronale

 

de la poartă și până la birou

tragi după tine un fir roșu

care nu e un covor roșu

care are mai multe noduri decât un rozariu

care ar putea fi legat de inima imploziei

dacă ți-ai găsi curajul

 

între tâmpla stângă și cea dreaptă

începe să tragă curentul

te trezești cârtiță

solul din ce în ce mai bolovănos

 

ca un nou-născut deconectat brusc

cauți disperată sursa

o fisură unde să se bată toaca

în schimb se bat cuie –

 

traduceri legalizate

într-o limbă în care

 

nu atingeri

ca o înghițitură de lapte cald

cu șarpe

 

nu abandonul orgasmic al frunzei

sub lumina de toamnă

pe platoul proaspăt măturat

 

“you’re in the army now”

you’re numb as a hake

și dacă nu

mistake

 

“you’re in the army now”

you’re stupid like a cow

și dacă nu

too bad for you

 

“you’re in the army now”

you’re crazy like a fox

și dacă nu

it sucks

 

 

 

demențele noastre evadate din doctrina militară

hăituite de

sufletele noastre –

unghii crescute din moarte

cu o misiune specială

 

câmpurile de luptă

așteaptă o răvășire de plug:

 

uimirea celor căzuți la datorie

 

macul roșu de lângă tarabă

în ochii dulăului din piața de flori

 

autoportret

 

 

Libertate egalitate fraternitate

 

fațadă și vorbe ca o iederă duioasă

ciuruind stratosfera –

eleganța fină a putregaiurilor nobile lucrează la temelie

 

deviză blazon stemă

în declamarea intransigentă a corectitudinii

inflexiunile de ghilotină scurtează cu un cap

orice naivitate

 

atâtea contuzii câtă iarbă între dale

 

de aceea

am trimis-o pe Rosetta să încalece cometa

ne branșăm la Hubble în fiecare seară înainte de culcare

am face oricând credit pentru bilet doar dus

la ani-lumină

 

aicea jos

poate doar asta e:

o mână peste alta –

pleoapa închisă peste ceea ce e deja acolo

secret

ca un film porno de la etajul 3 inundând tot cartierul

în noapte

 

titlu de glorie

ne spunem că ferim lumea de rele

 

unghii roase buze mușcate

pe frunte ca o coroană de spini

sau dacă se învârt îndeajuns de repede

ca halol îngerului de pe pod

 

în tramvaiul 21 pe chipul fetiței în alb

în ochii dulăului răpciugos din piața de flori

puse la mucegăit alături de cuvinte dintr-un alt război

suflete încă încrezătoare

îmbracă platoșa de gală și ies la luptă

 

ce avem noi nu trece cu antibiotice

 

din fereastră

catedrala mântuirii

veghează la bunul mers al risipirii unei vieți.

 

*Premiul Național pentru Debut în Poezie „Iustin Panța” în anul 2008

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *