Poeme de Elena M. Cîmpan

DRUM ÎN CARANTINĂ

 

Pe drumul pe care am vrut să merg,

De la marginea pădurii,

Scria mare, cu litere triste :

„Drum în carantină”

M-am oprit, într-un luminiș,

(care încă era permis)

Și, pentru o clipă, am văzut

În fața ochilor

Toate drumurile pământului

Care duceau spre tine

Și pe toate scria același lucru absurd

( oare cum e carantina drumurilor?!… )

Nu a mai venit nimeni

Cu care să schimb păreri

  • Semn că eram singurul rătăcit –

Poate că ceilalți, toți, au fost avertizați din timp ;

Înțelegând, am vrut să mă întorc,

Dar, deodată, și pe drumul înapoi,

Spre mine,

Pe toate drumurile înapoi către mine,

Scria același lucru :

„Drum în carantină”…

 

MEMORIILE UNEI MĂȘTI

 

Câte a văzut și câte a trăit și a ascuns,

Despre toate a tăcut

Ca un martor mut –

Gândurile se opreau

La poarta măștii

Nehotărîte dacă să plece

Sau să rămână ;

Toate măștile

Pe care le-am purtat

Și apoi le-am aruncat

Ar putea vorbi despre mine

Mai mult decât ar face-o

O rochie sau o fustă

O pereche de cercei –

În dialogul meu cu masca,

Am încercat să aflu răspunsuri

La întrebări – ferestre deschise spre mine ;

Coborârea după lumină

Spaima de întuneric

Sufletul acela ascuns după ziduri

Iubirea cu genunchii obosiți…

Și, ce credeți ?

Despre toate masca a tăcut

Luându-le cu ea în trecut…

 

FISURĂ DE MENISC

 

Încă o fisură în lumea aceasta

Ce mai contează

Când totul în jur e fisurat ?

Se văd fisuri în lună, în noapte,

În soare și-n zi,

Fisură în anotimpul

Ce nu mai e cum a fost

Se vede cu ochiul liber

Fisura dintre noi

O fisură e în piatră

Și gândul meu e fisurat

Și totuși merge

Convins fiind că va ajunge la tine

Liniștea fisurată de teamă

Somnul fisurat e de-un vis

Fisura din vorbele noastre dulci

Și din tăceri de cleștar

Fisura ploii înainte de toamnă

Copacul fisurat de-un dor

E o fisură în inima mea

Și dacă nu e fisură de menisc?…

 

ÎN FIECARE ZI FAC EXERCIȚII

 

Fac exerciții pentru când vii

Fac exerciții pentru când pleci

Fac exerciții pentru când rămâi

Fac exerciții de stat împreună

Fac exerciții pentru când ne vom certa

Inevitabil

Fac exerciții pentru când ne vom împăca

Definitiv

Fac exerciții de spate

Ca să știu să întorc spatele

Fac exerciții de genunchi

Ca să nu mai stau în genunchi

Fac exerciții de vară

Ca să fiu pregătită pentru iarnă…

 

 SCHELETUL DIN DEBARA

 

Când mă dor oasele, mă gândesc cu blândețe

La scheletul meu

Ca la mortul din debara,

Mă obișnuiesc cu el

Îl îngrijesc responsabil

Discret, să nu știe nimeni

De ce ascund,

Ca să nu mă arate cu degetul,

Ieșim la plimbare împreună

Ca două părți

Una vizibilă și una invizibilă

Pe cea vizibilă, oamenii o salută

Pe cea invizibilă o potolesc eu

Ca pe un copil care nu tace și cere

Să fie băgat în seamă

La întoarcere, dau deoparte scheletul

Aerisesc bine și mă ocup de suprafața

Lumii, cu cărți, cu ziare, cu scrisori…

 

BILET DE TRIMITERE

 

Doctorii te trimit de la unul la altul

Și e imposibil să nu-ți găsească ceva

Toate se leagă în bucata de humă ce sunt

Cum ar fi dacă profesorul de română

Când nu știi să scrii

Te-ar trimite la cel de geografie, de istorie, de sport ?…

Cum ar fi dacă vânzătoarea de la magazinul din colț

Când nu are mere, îți recomandă ulei, pâine, conserve?…

Și vremea, ah vremea!

Cum vine ea pe rând

În loc să plouă, să ningă, să fie soare

Deodată

Dar doctorii, și aceia de suflet,

Te trimit de la unul la altul

Scriind citeț doar

Bilet de trimitere…

 

VARA GENUNCHIULUI STÂNG

 

Nu știu dacă am stat mai mult

Pe genunchiul stâng decât pe cel drept

Nu știu dacă m-am rugat mai mult

În genunchiul stâng decât în cel drept

Dar știu

Că, după ce îmi va trece,

Voi mai șchiopăta un timp

De teamă să nu-ți strivesc sărutul…

 

(dintr-un nou volum)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *