Poeme de Gabriela Ana Balan
Se aude tropot de cal troian
se aude tropot de cal troian
viteazul oștean a plecat la război
fără să știe că sunt decupate
câmpurile de luptă
din inima mea
nu știu să mă apăr
sunt doar o poetă
singura armă îmi e cuvântul
cu mine nu începe nici nu se sfârșește
vreo domnie est
-etică dar
mâna cu care scriu
legată de comutatorul metaforei
poate aprinde luna
când soarele doborât cu gloanțe
sângerează în patria minții
nu sunt poeta
cântecelor de luptă
nici nu desenez steaguri pe sicrie
conturul ochilor
e forma patriei mele
și ochii mi i-am desenat
pe mânerul sabiei de Toledo
Filă din jurnal
am inventat mersul pe sârma ghimpată
pe covorul pandemiei
după trei săptămâni de izolare
pământul îşi bea oceanul
cu ceşcuța de cafea
la primul pas am găsit turnul Londrei
împodobit cu pinguini
Moscova îşi curăță turlele ruginite
Parisul linge rănile de cenușă
în altă parte de lume e Vinerea Mare
suveranul pontif străbate
drumul crucii într-o piață pustie
rostogoleşte Vaticanul
ca pe un butoi de bere
spectatorii din pelicula ,,stațiacasă”
aplaudă frenetic de la geam
tata cățărat pe troița de la Șelimbăr
smulge din nori mitraliera
şi cântă din ea ca la nai
Liniște
literele pe vârfuri, în șoaptă
urcă scări cu poezia pe umeri
decibelii cresc taxa de timbru
pentru poluarea cu idei
și sentimente, nu
de fiara din vers să vă teameți
am îmblânzit-o ci de versul de dor
să nu vă apropiați
varsă rubine în palmă și
veți fi aspru impozitați
– sau s-a murit deja
doar nu credeți în mitul
hrănirii poeziei cu jăratic
simt cum mușcă din inimă
insomnicul vers
nu are dreptul să moară
nici să-și închidă în muzee sosiile de ceară
mă întreb dacă acolo, cine știe unde mă duce
au cearșafuri curate, au lângă paturi o cruce li-
niște cuie risipite la răscruce
ne apropiem de oglindă
nu treziți poezia, chiar acum
în vis urcă să mă nască
Libertate
pace pe frontul poemului
cuvintele îşi spun
cuminți
poezia
poetul are timp
să își deseneze inima
pe ceas
orice femeie tristă poate zâmbi
în numele poetelor fericite
negociez cu timpul
libertatea
de a avea timp
să aplaud iubirea
un steag
desenat
pe ceasul poetului liber
orice femeie fericită poate plânge
în locul femeilor triste
