bea ilioșca

să te prăbușești în tine cum te-ai prăbuși

de la etajul 10 al unui bloc

tocmai când moare imnul în fluierul

polițistului de cartier

ia-ți capul și așază-l pe masă

așază-l și pe masa cealaltă

ilioșca

pune pe toate mesele capul tău

se va umple cârciuma de prieteni

închină un pahar cu ei

înverziți  ca niște lăstari de plop

prin zgura trotuarului

dacă-ți alunecă umbra pe podea

nu te-apleca s-o culegi

îmbrăcată-n rochie albă

cu mănuși de belle époque

ea

o să treacă printre mese

îți va poposi în rama ochilor îți va unge privirea

cu bronz

și  te va tulbura

ai cea mai  puternică dantură/ ilioșca

mușcă din întunericul ei ca din plăcintă

oricum va șterge podeaua cu poalele rochiei

îți va purta umbra peste granițe

acolo unde sunt numai valeți dintr-aceia

care beau apă chioară

de li se face sângele sloi

ilioșca

a trecut dumnezeu pe la noi

a lăsat vorbă

să-ți aduni capul de pe mese

că la el nu vine nimeni fără cap

să-l pui într-un sac

așa cum se pun puii de pisici

când rămân pentru vecie cu ochii-nchiși

bea ilioșca

sunt aburi  pe chipul acestei nopți

fă-ți sufletul ștergătoare

înghesuită-n gâtul sticlei

zarea se scurge cleioasă

pe jos

o vei lua pe tălpi cum se ia noroiul

ai să bei de unul singur

zațul ei

dar atunci

ilioșca

nu vei mai simți ce gust are

ce-ar fi fost dacă

întâlneam un bărbat puternic

să mă cațăr pe gloria lui cum se cațără alpiniștii pe stânci

legați peste mijloc cu frânghii și pe tălpi

cu crampoane

să-i ating creștetul și să-i spun

arde aici ceva asemenea unui vulcan

poate-ar trebui să stau  departe

*

am fi făcut o șleahtă de copii

unii prostuți ca mine/ alții

deștepți ca el

nu m-ar mai fi pândit gândul acela

sau chiar dac-ar fi îndrăznit să-mi încolțească-n minte

i-aș fi râs în față

(I am mam of children)

viața

nu mi-ar fi fost dată peste cap

cum se-ntâmplă cu o patinatoare când crede

că aerul e sprijin

până-i pârâie oasele mai rău ca gheața

ce-ar fi fost dacă

mă înrolam în armata feministelor

măcar la bucătărie să spăl vase

ca să sclipească în mâna lor câteva clipe până ce-și toarnă

borșul

aș fi avut un loc călduț/ al meu

va să zică o identitate

dar  eu

l-am luat pe nu în brațe

cum iei o boală de care nu mai scapi