Poeme de Ion Maria

un pin în ploaie

trebuie să mă țin strâns
de poezie
când vor veni vânturile mari
și ploile adânci
va trebui să stau legat
de catargul vieții
trebuie să mă țin strâns
de amintirea ochilor tăi
când mă vor lovi meteoriții
și în păr îmi vor cădea comete
cine mă va mai ține fluturând în vânt
ca un steag de luptă
trebuie să fiu tare
să mă țin legat de inimă
cu lanțuri de răcoare
când va veni spaima cea mare
și frica îmi va bântui sub piele
cine să-mi apere cetatea
cum să-mi păzesc visul
de invadatori
vine întunericul inimii
și eu trebuie să rămân rece
ca un tablou
dintr-o lamaserie
tibetană

fragment

ceasul s-a încărcat
timpul e gata
Dumnezeu se uită la noi
după perdea
frica e mare plutonul de execuție
aproape
a trecut și mizul nopții și eu
mă simt singur în univers
dar nu este așa Cei Mari
mă însoțesc și eu nu am
decât cuvinte de pus între mine
și frica ce vine de peste tot
ceasul s-a încărcat
clopotele bat în cărțile uitate
și vechi
misterele (în sfârșit) se vor revela
însă este prea târziu
ora este gata să vină
și plutonul de execuție
aproape

mă pregătesc să trec un râu

puțin bolnav puțin viu
străbat câmpiile imaginației
și calul meu a obosit
și luna a rămas între nori
numai muntele (în depărtare)
nu mă minte rămâne acolo
un călugăr meditând
spune o rugăciune și pentru mine
(îl rog) și el aduce o ploaie
ce are cuvinte puține precise
și reci
puțin bolnav puțin viu
străbat câpiile imaginației
va trebui să trec un rîu
într-o barcă (nu știu când va fi
și cine va fi barcagiul)
acum mă pregătesc
să aprind lumina soarelui
și mâine va fi o zi
cu frumuseți și răutăți
cum au fost toate zilele
de la facerea lumii
Cei Mari au grijă de asta

Poeme apărute în nr.4/2019 al revistei