Ghiocelul de hârtie

 

am înviat între mâinile tale

când lumina ochilor tăi

s-a revărsat peste cuvintele mele

 

am revenit din abis ca o corabie

dintr-un vechi naufragiu

am răsărit precum ghiocelul

de sub zăpada uitării

m-am contopit cu respirația ta

primăvăratică

 

iată-mă!

clopotul inimii mele

bate din nou pentru-a învinge

muțenia

aripa cuvintelor mele

îți caută trupul

 

poate vom zbura împreună

spre întinderi albastre

acolo unde nu-s morți, nici războaie

 

spre soarele ce își aprinde țigara

ca un bătrân

pe prispa viselor veșnice

 

așteptându-ne…

 

 

Refugiu

 

o umbră îmi salută călcâiul

o floare mă privește în ochi

o pasăre îi cântă inimii mele

o iubire îmi retușează linia vieții

un păianjen veninos stă la pândă

un cuvânt urlă ca lupul sub luna plină

chemând la luptă restul cuvintelor

 

o pagină albă mă așteaptă

s-o decorez cu visele mele

e mireasa pe care moartea

vrea mereu să mi-o fure

un fulg mai prietenos

decât focul din ceruri

încearcă să mă convingă

că zăpada îmi va ține de cald

 

prin mine vrea

să-și calculeze pașii neantul

o piatră își tatuează pe frunte

numele meu

o mamă nedorită, balșoaie

vrea să mă alăpteze

cu otrava ei roșie

refuz, am dreptul să refuz!

mai bine rămân în cărțile mele

atâtea pagini, atâtea vieți

pe care le voi retrăi

când lacrima ta, suflet încercat

îmi va umezi buzele

când voi reînverzi ca un mușchi

sub dragostea ploii

 

vino aici,

coboară pe treptele poemului meu

vreau să împart veșnica

libertate cu tine

 

 

 

O dronă pentru Putin

 

azi poezia nu se mulțumește

cu statutul ei pe hârtie

vrea să fie mai mult de atât

vrea să fie o dronă şi să zboare prin lume

deasupra celor care au uitat cine sunt

deasupra celor care, poate, caută un răspuns

dar nu mai știu de unde să înceapă

 

o dronă din care să coboare un gând

ca o străfulgerare, ca o revelație

astfel încât cel atins

să aibă o imagine cât mai clară

asupra principiilor morale

care trebuie mereu respectate

să prețuiască viața și să o protejeze

să respecte bunurile și țara celuilalt

să fie blând, prietenos, să vorbească cu sens

să aibă compasiune şi să adune oamenii laolaltă

să nu forțeze pe nimeni cu nimic

să nu caute scuze

să ajute, să ierte, fără a pune condiții

să renunțe la arme şi să lupte cu florile-n mâini

pentru a cuceri inimi

să aibă o perspectivă corectă asupra realității

în loc să stea cu degetul deasupra unui buton

care înseamnă distrugerea lumii

să creadă în Dumnezeul care i-a spus

să-și iubească semenii

ca și cum s-ar iubi pe sine însuși

să râdă din preaplinul bunătății

şi nu din fățărnicie

fiindcă numai așa, fiindcă numai așa

fiindcă numai așa va dobândi veșnicia

atât în cer, cât și pe pământ !

 

Doamne Dumnezeule, ajută-mă

să-mi trimit poezia acolo unde trebuie să ajungă

eu cred încă în privighetoarea

care face piatra să plângă

eu cred încă în inima care se aude

de la distanța miilor de kilometri

eu cred încă în vântul care

ne binecuvântează cu șoapte

eu cred încă în visul vindecător

eu cred încă în lacrima

care poate curăța fereastra ferestrelor

eu cred încă în sufletul eliberat

din muzeul propriei sale statui

eu cred încă în puterea cuvântului

eu cred încă în miracolul poeziei !

 

Din volumul în pregătire Javeli

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *