Poeme de Iris Rusu
la 6 dimineața strada e un cocon
atunci toate lucrurile
lipite de mine
încep să se desfacă
devine un automatism
să vrei să te arunci în pat să
tragi plapuma pe tine
& să rămâi așa până se face
prea cald
avem nevoie de cineva care să ne
mângâie pe creștete
de fiecare dată când greșim
e rândul nostru să fim victime
curajul e o rățușcă în nămol
zâmbim uite zâmbim tâmp
niște copilași care nu și-au făcut tema
așteptăm să vedem ce se întâmplă
ce-ți dorești tu cel mai mult?
o mamă robot tată robot bunică robot
dacă mă mai gândesc mult
la mama
o să vină cineva & o să mă facă mică de tot
& o să mă bage într-o cutiuță portocalie
un loc perfect în care să ne adunăm
până la urmă ce e rușinea
nu vreau & nu vreau & nu vreau
dacă mă ții strâns de mână nu
dacă am degetele reci nu
ce-ți dorești tu cel mai mult?
10 pisici într-un ochi de elefant
***
astăzi două păsări s-au izbit
de geamul meu & pene peste tot
îmi imaginez blocul vecin
pe un fundal alb negru
îi iau toate cărămizile
& le îndes
într-o inimă de cerb
***
trebuie
să știu când
să plec să merg
la baie când
să mănânc să fumez
trebuie
să am un plan de care
să nu mă
ţin aproape
niciodată
o să-mi pun două șervețele
în urechea stângă
& o s-aștept
pentru că asta înseamnă autocontrolul
o bucată de lemn umflată
în ceva lipicios
curat & verde
sau poate
un pinguin strabic
e amuzant e trist
seamănă cu tine
dadada
limbă masă scară 5 pixuri roșii
nimic bun
***
fac alergii tot mai des
camera mea e un balonaș de săpun
câteodată mă gândesc la hainele mele
ca la nişte soluții antiseptice
îmi târăsc respirația
încet-încet
ca pe un pui de focă
am învățat să citesc în palmă
liniile tale cu liniile mele
şanţuri umplute cu vată
inima mea e un melc fără cochilie
ia-l
ți-l lipesc de față
Premiul revistei Euphorion în cadrul Colocviul Internaţional Studenţesc „Lucian Blaga”, 28-29 octombrie 2016
