Autosugestie

 

mademoiselle, stai…că ți-ai pierdut corpul în oglindă.

 

frica îmi dezleagă vertebrele și le înnoadă

cu o reținere caustică.

Ce mai suntem fără carnea îmbibată

în fericiri & în tribulații?

oase asimetrice & dezarticulate

 

devin friabile și ies prin învelișul translucid.

poate silueta de acolo se încadrează

în tiparul impus de conștiința lor

sau poate nu.

Stau nemișcată, cu haine groase până la

glezne, ca să nu simt

vreo durere extranee.

Sala de body building, aparatele îmi dau

o arsură intrinsecă, nu mai văd exemplarele

alcătuite din celule cu proteine.

toate au structuri identice. ele respectă tiparul,

pentru că așa se spune.

mușchii au tendința să îmi fractureze tegumentul.

atât, nimic mai mult.

iluzia unei erori de reflexie a corpului în oglindă.

 

Prototype în schimbare

 

dinamism celular stropit cu rezistența pe care i-o opune

materia vie.

N-ai cum să ieși afară fără să nu fii electrocutat

de duritatea umanității. Picăturile de ploaie se sparg pe pielea

lor violentă, fulgii îngheață, focul nu se oprește.

Am în minte segregarea corpului de această duritate,

chiar dacă Pământul vede atitudinea ca pe o anomalie.

planeta rămâne amorfă până când

domesticirea imbecilității e un target,

până când fețele nu mai sunt impenetrabile (pentru ca lumina

să-și aibă punctul de plecare pe ele),

până când prototipul uman infinitezimal în raport cu acest Tot

începe să (se) schimbe

și să asculte adevărul din cuvânt,

până când vrei să fii conformist pentru binele altuia.

I’m always late, dar și eu sunt în schimbare.

îmi fac prea multe griji.

 

Poate dacă aburesc geamul și scriu pe el

rândurile astea banale,

pentru o secundă (sau cât ține scrisul), Pământul ar fi omogen,

iar eu parte integrantă.

 

negare

 

am un dor canicular de trăirea concretă, neîntreruptă,

de hai să trecem peste,

să fim fericiți în nefericirea iluzorie și autocreată

în ființele orgolioase din noi.

 

ce vreți să faceți cu mine?

 

Îmi înghit lacrimile – voi avea suficient oxigen

ca să mai pot inspira-expira și al o sutălea oftat. nu mai vreau.

 

Am nevoie de puterea care să-mi activeze

modul de repaus în mișcare. nu mai am chef de nimic special.

excentric a ajuns să fie orice din afara pleoapelor sufocate

în propriul lichid – abur lichefiat al gândurilor.

 

sufocați de propria mizerie care nu se curăță cu Vanish.

dorul de normal mă smulge ca o forță centrifugă.

Mâncarea abia intră în esofag; alunele din ciocolată

amortizează durerea de măsele/ dinți sensibili

plini de zahăr artificial.

 

te rog, nu mai bate așa tare că-mi zdrobești pieptul.

 

 

GEN-erația

 

un spic de grâu într-o mână &

un album în cealaltă, peste care curge

nectarul copilăriei noastre

 

pulsul de atunci bate, încă, neînchegat

în rețeaua asta ucigătoare

de relații sociale și memorabile,

cu multe fire fără emoții, interconectate

la judecăți credule.

copii impudici în skinny jeans

fac tiktok-uri

în parcurile prea frumoase pentru

preocupările lor. Un limbaj robotic

se lipește de degete magnetizate

de ecrane. un limbaj digerat în cele

mai mici detalii. un must-have

ca să nu fii dat la o parte.

 

Ce bine era când ne conectam

la frunze, până când se aprindeau

becurile pe stradă.

Ce bine era când nu existau

sunete prelucrate printre noi.

când eram mică și trecea o ambulanță,

mama îmi spunea

nu te speria, sigur o femeie naște

și ăsta e motiv de bucurie.

Ce bine era când…

 

sparg semințe & mă uit

la meciul generațiilor.

 

 

Morning routine

 

am intrat deja în microuniversul meu

cu ținte rotunde, cu un notebook:

interogații retorice sau o sută

de întrebări pe pagină,

cu neîncrederea de sine ruginită

și adaptată la noile vremuri.

Un circuit introspectiv când

sunt la volan e adrenalină,

piciorul controlat pe accelerație

e adrenalină,

cand bifez ultimul task e adrenalină.

singurătatea astupată de

vocea lui Siri & mersul prin circuit

ghidat de GPS.

 

Nu toate diminețile

sunt cu croasanți & cafea.

 

Premiul pentru creație literară la Festivalul Studențesc „Lucian Blaga”, 28-29 octombrie 2021

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *