Născut în anul 1946, la Medellín, în Columbia, Juan Manuel Roca a coordonat mult timp suplimentul literar al cunoscutului cotidian El Espectador de Bogotá. În anul 2007, i s-a decernat prestigiosul Premiu „José Lezama Lima” şi, de asemenea, marele premiu „Poetas del Mundo Latino”. Între volumele sale de versuri amintim: Memoria del agua (1973), Los ladrones nocturnos (1977), Fabulario Real (1980), Pais secreto (1987), Ciudadano de la noche (1989), Pavana con el diablo (1990).

Traduceri şi prezentare: Rodica Grigore

 

 

 

Testamentul pictorului chinez

 

Atunci când cumpătatul Împărat

Mi-a poruncit să scot de pe pânză o cascadă

– Susurul ei neîncetat îi speria somnul –,

M-am supus ca un bun curtean

Şi i-am oprit curgerea.

Totuşi, am ascuns în spatele imaginii unui cireş

O broscuţă care orăcăia

Pe care bătrânul Împărat s-o confunde

Cu inima sa agitată.

După un paravan de in m-am pictat pe mine însumi

În clipa în care pictam un cal.

Pe urmă, într-o noapte am speriat calul cu penelul

Căci nu-i mai suportam nechezatul.

În curând voi şterge şi chipul meu crepuscular din tablou

– Ca un Împărat al propriului meu trup –,

Iar atunci toată lumea va şti că absenţa unui om

Şi a unui cal sunt făcute din aceeaşi materie.

 

 

 

Biografia lui Nimeni

 

E de reţinut gloria lui Nimeni: n-a avut precursori sub soare, sub picăturile ploii, nu are rădăcini în Orient şi nici în Occident. Nici fiul lui Nimeni,

nici nepotul lui Nimeni, nici tatăl lui Nimeni, mic consul al uitării.

 

Se vede un gol în fotografia de familie, un spaţiu lăsat între respecta-

bilii strămoşi? E Nimeni, cel fără de chip şi fără de strămoşi.

 

E de reţinut gloria lui Nimeni înainte de cea dintâi dimineaţă a isto-

riei, bunul precursor al celor ce azi sunt de-acum demult iarbă, al părinţilor altor

părinţi care sunt acum lumânări fără feştile.

 

Să-l sărbătorim pe Nimeni cel care ne ajută să presupunem că am fi Cineva.

 

 

 

O statuie pentru Nimeni

 

„Înmormântare a nimănui, căci nu e nimeni aici pe care să-l îngropăm.”

(T.S. Eliot)

 

De bronz. Să fie de bronz statuia lui Nimeni. Cu postament. Să

fie de marmură postamentul. Într-o piaţă luminoasă să-i înălţăm

monumentul. Nimeni nu va avea niciodată verzii epoleţi  pe care obişnuiesc să-i lase

porumbeii pe umerii statuilor.

În lipsa altor eroi l-am putea adopta ca reprezentant al ora-

şului, un portdrapel în luptele cu nimicul. Istoricii şi academi-

cienii se vor ocupa de amănuntele necesare vieţii sale. Perechile

îşi vor da întâlnire sub o umbră ecvestră – ce mult le plac eroilor

caii – în piaţa mare căreia îi vom da un aer à la Chirico.

Va da bine să împodobim statuia cu flori care nu se ofilesc

floarea soarelui de piatră, orhidee de metal.

De bronz. Să fie de bronz statuia lui Nimeni, omagiu omului

drept, domnului inexistent.

 

 

 

Poem invadat de romani

 

Romanii erau maliţioşi.

 

Au umplut Europa de ruine

Conspirând cu timpul.

Îi interesa viitorul,

Urmele mai mult decât paşii.

 

Romanii, Casandra, erau îndemânatici.

 

N-au proiectat Apeductul de la Segovia

Ca pe o simplă conductă de apă şi lumină.

L-au gândit ca pe un ansamblu de vestigii

Ca pe un trecut cufundat.

 

Au semănat edificii acum învechite prin toată Europa,

Statui înalte

Înghiţite de gloria Romei.

 

N-au construit Colosseumul

Pentru ca tigrii să-i poată devora

După bunul lor plac pe creştinii

Atât de puţin apetisanţi,

Nici ca să vadă înşirate

Ca nişte aperitive ale Infernului

oştirile lui Spartacus.

 

Şi-au gândit bine ruinele, nişte ruine mereu proporţionale

Cu umbra muşcată din soarele ce agonizează.

 

Prietenul meu Dino Campana

A putut să sară chiar la gâtul

Unuia dintre zeii de marmură.

 

Romanii ne-au lăsat multe lucruri la care să ne gândim.

De exemplu,

La un cal de bronz

Din Piazza Bianca.

Când a fost restaurat,

Privind prin gura lui deschisă,

Au fost găsite în stomacul lui

Schelete de porumbei.

 

Asemenea iubirii tale,

Care se transformă în ruine

În timp ce o construiesc mai cu grijă.

 

Timpul este roman.

 

 

 

 

Armando Romero, Una gravedad alegre. Antología de poesía latinoamericana al siglo XXI,

Valladolid, Editorial Difácil,  2007

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *