Poeme de Mihai Posada
/ ACTUALIZARE /
și astfel mărturisea iezechiel:
Aceste roți, după înfățișarea lor, parcă
erau de crisolit, iar după făptură toate
aveau aceeași înfățișare. Și după
alcătuirea și după făptura lor ele parcă
erau vârâte una în alta.
Ele înaintau în toate cele patru părți, și
în timpul mersului nu se întorceau.
Obezile lor formau un cerc larg și
de o înălțime înfricoșătoare și
aceste obezi la toate patru erau pline
de ochi de jur împrejur.
Când mergeau fiarele, mergeau și roțile
de lângă ele, și când se ridicau fiarele
de la pământ, se ridicau și roțile.
Ele mergeau încotro le da duhul să meargă și
roțile se ridicau împreună, căci
duh de viață era și în roți.
ai fost tu vreodată
în computerul-tomograf,
întrebă îngerul
/ PĂRINTELUI NECULA – O ÎNTREBARE /
Motto:
– De ce râd dacii când mor?
– Așa, cred ei că ajung la Zalmoxis.
(mit precreștin)
cum…
(alb pe alb
în tablourile
suprematiștilor), spune tu altfel cum
tu care pe toate le știi pentru că le înțelegi
cum altfel decât mai alb ca isopul
sufletele întru curăția cerească
prin puritatea de foc a zăpezii trecându-le
copiilor schiori șaisprezece la număr
în primăvara lui 1977 doar unul
pedepsit să trăiască peste zăpadă la bâlea lac
și acum, în primăvara lui 2017
pe ale băiatului alpinist de paisprezece ani și
fetiței de treisprezece – campionii pământului:
aconcagua sub talpa bocancilor de copii-minune
cu trupurile zdrobite de stânci
furia avalanșei necruțătoare în muntele retezat
retezându-le firele vieții cum altfel să înțelegem
noi, părinte, Planul Dumnezeului
Celui de o Ființă, Întreit?
/ PĂSĂRILE /
când poposesc migratoarele pe corăbii
arborii cu pânze devin pomi cântători
/ OBIȘNUINȚA /
oare de ce fac atât
de urât oamenii
când moare unul
cu care s-au certat
toată viața ?
/ ÎN FĂRĂDEREGE /
mai tristă liniștea lui decembrie 2017 ca niciodată
curge iarna în doliu pe valea pârâului peleș
durerea topită pe crengi picurând
sfâșietor un fluier de os o culege
odinioară imberb aproape copil
străbătea în jeep aleile castelului
astăzi parc bătrân cu scări priponite în cârje
cu superbe esplanade regale, betege
„din mulțimile oarbe, unul
s’alege; vorba lui, lege“
nu l-au mai ascultat 45 de ani
l-au alungat pe ultimul rege
Mihai fărădețară
din elveția, acasă reîntors prin
bucurești, sinaia, la curtea de argeș
lasă o Țară în fărăderege
/ DUHURI /
expandând
vârându-se
ca lumina
în beznă
/ SINGUR PRINTRE JURNALIȘTI /
Se dedică poetului Adrian Alui Gheorghe
în urma unor studii savante
elaborate serios pe bani publici
experții-cercetătorii-oamenii de știință
au descoperit că populația planetei
suferă un proces general de tâmpire
internetul geme de plăcere
distribuind senzația-știre
șocant redactată să deconcerteze
să mire
boierii minții și zeița slujirii
ar fi marx-engels și ana pauker
ai democrației desecretizate spun știriștii
uluindu-și publicul-țintă aflat în derivă
în vrie ca titanicul în fluxul de știri
ori, cum în isoscelul bermudelor
intrați bezmetici piloții orbirii
să mănânci dulciuri și grăsimi
ca să slăbești sau că toate alimentele
sunt cancerigene e-un mizilic
printre știrile care se bat cap în cap
precum munții din basmele vechi
nerevendicate și încă nerestituite
alte noutăți informează că simboluri creștine
: icoane altare sfintele cruci trebuie acoperite
cu negre lințolii spre a nu-i ofensa pe necreștini
știri mai vechi amintesc de un papă habotnic
îmbrăcând în cârpe nudurile capelei sixtine…
dar cine ia hotărârile nu ni se spune
oricum nu sunt ardeleni – cum (ar) zice blaga
: nu duc lucrurile până la capăt – nici ei
decizionalii nici ziariștii cu știrile lor
urmând raționamentul luminilor cetățenești
– rațiunea raționaliștilor
care pe cardinali i-au ghilotinat
și pe preoți, toate fecioarele ar trebui deflorate
spre a nu ofensa adevărata feminitate oricum
dubioasă în democratura de gen (egalitatea vs.
segregarea) toate albinele exterminate spre
a nu îi jigni pe trântori și de ce nu toți bărbații
emasculați pentru a nu-i deranja pe impotenți
probabil o știre va veni-ntr-o (bună) zi
vestind că populația planetei de care tocmai
vorbeam va suferi o mică intervenție
de lobotomie democratic-menită
să nu îi mai tulbure pe majoritarii tâmpiți
știrea îndobitocirii generale fiind de bună
seamă încununarea unui popular referendum
dar și așa lobotomizată opinia publică
nu încetează să se bucure să se mire
un miliardar a oferit o mare sumă de bani
pentru restaurarea catedralei notre dame
care tocmai a ars la paris o noapte întreagă
și va fi refăcută în câteva zeci de ani
spune altă veselă știre dar ce e
doamnelor și domnilor
la urma urmei notre dame
: ascunzătoarea bântuită de un monumental cocoșat ?
: o bastilie nedemolată la timp de revoluționari ?
: un muzeu de relicve religioase jenante ?
: un simbol al defunctei europe creștine ?
: o jignire la adresa neomarxiștilor atei ?
/ SIMPLU (variantă) /
eon după eon al său apeiron fiecare
mi5/6mossadkgbfbișicusiguranțăsecuritatea
într-un cuvânt secretele servicii nu conțin
vreun secret iminent după tradiție
doar păzesc de supraalimentare
cunoașterea în supradoze ucide
altundeva căutați misterul & taina
mai degrabă ordine cavalerești
cu tandrețe de briciuri și guillotină
amintind tot reamintind o grădină
se face cu timpul redundant adevăr
scăldat în nocturnă lumină cum
raiul, în coșmaruri diurne aici
la fel de aievea și iadul
ambele desecretizate până și de
ermeticul vatican porta santa anna
lui theo jansen regele vânt
acest cânt izvodit din Cuvânt
deloc satiră duhului meu doar
simplu răspuns la secretul tripartit
insidios inoculat și factice mirării
: de unde venim încotro ne îndreptăm
și oare ce mai facem estimp
din nimicul originar într-acilea privind
cum din anticameră viața e ceva minunat
până la urmă viața și ea anticameră
a morții cum dintr-acolea privind-o
viațamoartea confort sporit
anticameră a învierii
/ CA DE LA ÎNCEPUTUL FĂPTURII /
să ne ascundem copiii în cubul negru
al lui bacovia sau în hruba lui poe
vor tatua în graffiti altamirele
cu toate culorile curcubeului pereții
grotelor cibernetice adânci în care îi vom
salva ca pe lumina ochilor noștri orbi
culturi de microorganisme-tezaur
în peștera lui platon la gura sobei
vom bolborosi îngroziți și discreți
balade reloaded cu uriașe tropăituri
saga troparelor prin glezna mamuților
ca din pălărie ieșind în aburi de permafrost
topit la lumina de neon a fetei morgana
a nordului cândva îndepărtat al siberienelor
aurora borealis vor începe să bată clopote mari
cât farfuria zburătoare din ziua independenței
a.k.a. independence day (: ai sau n-ai trebuie să dai)
vor propovădui prin toate canalele dejecției morale
îndepărtarea aproapelui în massa socială
să inoculăm spaima în toate celulele
vii în trupurile autoimune masacrul
inocenților o joacă de copii
va fi o implozie universală să le intubăm
colonoscopice-presiuni până ce
întâlnind presiunea din plămânii lor fragezi
vor face o splendidă implozie accelerată de
particulele lui Dumnezeu puse pe fugă
până la big bangul originar mama lor
tuturor le vom dărui lintea în bliduri 4×4
cu șofer la scara peșterii din care strănepoți
sub formă de ciorbă primordială vor încropi
minunata lume nouă veniți privighetorile
cibernetice au și început să răpăie cântecul
ploii aminoacide într-un progress fără sfârșit
din fără trecut întru fără de rostul oricărui
viitor va sta timpul în loc așa, bunăvreme
trebuie să ne protejăm copiii în arca izolării
fiecare să intre în el însuși ca un kundalini
în propria găoace identitară nu mai mare
decât boaba de muștar o condensare în sine
pentru că dragii noștri copii online voi nu
veți avea nici picioare nici creieri nici ochi
nici șira spinării efemeride la ce v-ar mai
trebui anexele retrograde voi supa originară
veți fi eonul cel botezat noua zi oricare
ar fi orice-ar fi
o sâmbătă ce nu se mai începe
