Poeme de Mihai Posada

/ CUM /

 

cum ne iubim noi ca lupii

viforniței margini de plaur

cum nu ne temem de moarte

cum toarcem lumina și lâna

ca mierea o stoarcem din stupii

de aur

 

/ SIMPLU (variantă) /

 

eon după eon al său apeiron fiecare

mi5/6mossadkgbfbișicusiguranțăsecuritatea

într-un cuvânt secretele servicii nu conțin

vreun secret iminent după tradiție

doar păzesc de supraalimentare

cunoașterea în supradoze ucide

altundeva căutați misterul & taina

mai degrabă ordine cavalerești

cu tandrețe de briciuri și guillotină

amintind tot reamintind o grădină

se face cu timpul redundant adevăr

scăldat în nocturnă lumină cum

raiul, în coșmaruri diurne aici

la fel de aievea și iadul

ambele desecretizate până și de

ermeticul vatican porta santa anna

 

lui theo jansen regele vânt

acest cânt izvodit din Cuvânt

 

deloc satiră duhului meu doar

simplu răspuns la secretul tripartit

insidios inoculat și factice mirării

: de unde venim încotro ne îndreptăm

și oare ce mai facem estimp

din nimicul originar într-acilea privind

cum din anticameră viața e ceva minunat

până la urmă viața și ea anticameră

a morții cum dintr-acolea privind-o

viațamoartea confort sporit

anticameră a învierii

 

/ CA DE LA ÎNCEPUTUL FĂPTURII /

 

să ne ascundem copiii în cubul negru

al lui bacovia sau în hruba lui poe

vor tatua în graffiti altamirele

cu toate culorile curcubeului pereții

grotelor cibernetice adânci în care îi vom

salva ca pe lumina ochilor noștri orbi

culturi de microorganisme-tezaur

în peștera lui platon la gura sobei

vom bolborosi îngroziți și discreți

balade reloaded cu uriașe tropăituri

saga troparelor prin glezna mamuților

ca din pălărie ieșind în aburi de permafrost

topit la lumina de neon a fetei morgana

a nordului cândva îndepărtat al siberienelor

aurora borealis vor începe să bată clopote mari

cât farfuria zburătoare din ziua independenței 

a.k.a. independence day (: ai sau n-ai trebuie să dai)

vor propovădui prin toate canalele dejecției morale

îndepărtarea aproapelui în massa socială

 

să inoculăm spaima în toate celulele

vii în trupurile autoimune masacrul

inocenților o joacă de copii

va fi o implozie universală să le intubăm

colonoscopice-presiuni până ce

întâlnind presiunea din plămânii lor fragezi

vor face o splendidă implozie accelerată de

particulele lui Dumnezeu puse pe fugă

până la big bangul originar mama lor

tuturor le vom dărui lintea în bliduri 4×4

cu șofer la scara peșterii din care strănepoți

sub formă de ciorbă primordială vor încropi

minunata lume nouă veniți privighetorile

cibernetice au și început să răpăie cântecul

ploii aminoacide într-un progress fără sfârșit

din fără trecut întru fără de rostul oricărui

viitor va sta timpul în loc așa, bunăvreme

 

trebuie să ne protejăm copiii în arca izolării

fiecare să intre în el însuși ca un kundalini

în propria găoace identitară nu mai mare

decât boaba de muștar o condensare în sine

pentru că dragii noștri copii online voi nu

veți avea nici picioare nici creieri nici ochi

nici șira spinării efemeride la ce v-ar mai 

trebui anexele retrograde voi supa originară

veți fi eonul cel botezat noua zi oricare

ar fi orice-ar fi

o sâmbătă ce nu se mai începe

 

/ MOTTO /

 

coșbuc intertextualizat la 1973 de cioran

în zalmoxianul de l’inconvénient d’être né

: e rău destul că ne-am născut / mai vrem

și-al doilea rău ? iertați-ne că existăm

dar cine sunteți voi !?

 

Apărute în nr. 4/2020