Poeme de Mihai Posada
/ CUM /
cum ne iubim noi ca lupii
viforniței margini de plaur
cum nu ne temem de moarte
cum toarcem lumina și lâna
ca mierea o stoarcem din stupii
de aur
/ SIMPLU (variantă) /
eon după eon al său apeiron fiecare
mi5/6mossadkgbfbișicusiguranțăsecuritatea
într-un cuvânt secretele servicii nu conțin
vreun secret iminent după tradiție
doar păzesc de supraalimentare
cunoașterea în supradoze ucide
altundeva căutați misterul & taina
mai degrabă ordine cavalerești
cu tandrețe de briciuri și guillotină
amintind tot reamintind o grădină
se face cu timpul redundant adevăr
scăldat în nocturnă lumină cum
raiul, în coșmaruri diurne aici
la fel de aievea și iadul
ambele desecretizate până și de
ermeticul vatican porta santa anna
lui theo jansen regele vânt
acest cânt izvodit din Cuvânt
deloc satiră duhului meu doar
simplu răspuns la secretul tripartit
insidios inoculat și factice mirării
: de unde venim încotro ne îndreptăm
și oare ce mai facem estimp
din nimicul originar într-acilea privind
cum din anticameră viața e ceva minunat
până la urmă viața și ea anticameră
a morții cum dintr-acolea privind-o
viațamoartea confort sporit
anticameră a învierii
/ CA DE LA ÎNCEPUTUL FĂPTURII /
să ne ascundem copiii în cubul negru
al lui bacovia sau în hruba lui poe
vor tatua în graffiti altamirele
cu toate culorile curcubeului pereții
grotelor cibernetice adânci în care îi vom
salva ca pe lumina ochilor noștri orbi
culturi de microorganisme-tezaur
în peștera lui platon la gura sobei
vom bolborosi îngroziți și discreți
balade reloaded cu uriașe tropăituri
saga troparelor prin glezna mamuților
ca din pălărie ieșind în aburi de permafrost
topit la lumina de neon a fetei morgana
a nordului cândva îndepărtat al siberienelor
aurora borealis vor începe să bată clopote mari
cât farfuria zburătoare din ziua independenței
a.k.a. independence day (: ai sau n-ai trebuie să dai)
vor propovădui prin toate canalele dejecției morale
îndepărtarea aproapelui în massa socială
să inoculăm spaima în toate celulele
vii în trupurile autoimune masacrul
inocenților o joacă de copii
va fi o implozie universală să le intubăm
colonoscopice-presiuni până ce
întâlnind presiunea din plămânii lor fragezi
vor face o splendidă implozie accelerată de
particulele lui Dumnezeu puse pe fugă
până la big bangul originar mama lor
tuturor le vom dărui lintea în bliduri 4×4
cu șofer la scara peșterii din care strănepoți
sub formă de ciorbă primordială vor încropi
minunata lume nouă veniți privighetorile
cibernetice au și început să răpăie cântecul
ploii aminoacide într-un progress fără sfârșit
din fără trecut întru fără de rostul oricărui
viitor va sta timpul în loc așa, bunăvreme
trebuie să ne protejăm copiii în arca izolării
fiecare să intre în el însuși ca un kundalini
în propria găoace identitară nu mai mare
decât boaba de muștar o condensare în sine
pentru că dragii noștri copii online voi nu
veți avea nici picioare nici creieri nici ochi
nici șira spinării efemeride la ce v-ar mai
trebui anexele retrograde voi supa originară
veți fi eonul cel botezat noua zi oricare
ar fi orice-ar fi
o sâmbătă ce nu se mai începe
/ MOTTO /
coșbuc intertextualizat la 1973 de cioran
în zalmoxianul de l’inconvénient d’être né
: e rău destul că ne-am născut / mai vrem
și-al doilea rău ? iertați-ne că existăm
dar cine sunteți voi !?
Apărute în nr. 4/2020
