Vezi, Kierkegaard

 

Vezi, Kierkegaard nu e pentru neofiții care dau fuga la platane

Fetele deștepte știu asta

Nici pentru savanții bolizilor pe 4 roți, desigur

Atît de pricepuți la scenele rodeo cu Vin Diesel

Fetele deștepte știu asta

Nu e pentru baronii bursei fin cuplate la mireasma banului

Chiar dacă nici banul nu mai e ce-a fost ci doar miasma lui

Fetele deștepte știu asta

Vezi, or mai fi danezi frumoși astăzi și poate chiar deștepți

Dar bietul K. ar sucomba în epoca în care cuțitul e la fiu

Iar tatăl duce lupta în alte părți din Gulag batalioane de antimaterie

I se opun cum nu ar fi crezut vreodată.

Frică și cutremur – gîndește singur

Frică și greață – mai apuc să gîndesc

Frică și vid – mi se șoptește în cască.

 

Vezi, Kierkegaard știa mai bine.

 

Trinity

 

Paul-Ludwig Landsberg un învățat evreu care a fugit de naziști

din Germania în Spania

a fost apoi prins în Franța dus în lagăr la Oranienburg

unde a murit de epuizare – nu poți ieși din labirint –

a găsit data cînd a luat naștere filosofia existențialist – în cartea a patra

a Confesiunilor a Fericitului Augustin (400 d. Hr) –

anume în pasajul unde întristatul profesor de retorică spune:

Factum eram ipse mihi magna quaestio/

Ajunsesem să fiu nedumerit de mine însumi.

În tinerețe un prieten îi murise și nu se putea obișnui cu absența lui.

A devenit Fericit mult mai tîrziu.

Mult mai prezent, Dumnezeu îl ademenea în labirintul său.

 

În vara anului 1486, Pico della Mirandola a răpit o tînără căsătorită în Arezzo

iar soțul ei n-a acceptat asta și era cît pe ce să-l omoare.

Norocos junele savant a făcut doar nițică închisoare.

Pe încornorat îl chema Medici.

Culmea, l-a scos din pușcărie tot un Medici, mai cunoscutul Lorenzo.

Scăpat cu viață din ghearele soțului – și ale donnei despre care s-a spus

că și-a dorit să fie răpită –

Pico a ajuns la Roma unde a scris Cele 900 de opinii Dialectice Morale Fizice

Matematice Metafizice Teologice Magice și Cabalistice

O teorie unificată despre om și orice din care a reieșit că insul nedumerit

a fost lăsat singur după Creație

și ar fi bine să facă ceva. Să răpești o femeie, de pildă.

Cineva a constatat că 1486 este anul nașterii modernității – omul

se poate modela de capul lui de vreme ce Dumnezeu i-a dat arta creației pe mînă.

Dedus din labirinticele teze ale tînărului amorezat.

 

În 1934, Simone Weil a reușit să se angajeze ca muncitor necalificat la Renault

deși absolvise École Normale Supérieure și cunoștea locul unde stă Dumnezeu:

fix în centrul Labirintului.

Frumusețea lumii este gura labirintului – a spus ea.

Cel care ajunge acolo ne-a spus este mîncat mistuit și va ieși ca nou

din gura lui Dumnezeu.

Cum este posibil asta, puțini știu.

Simone Weil în schimb s-a lăsat să moară de foame la Londra în 1943

cînd războiul încă nu decisese cine va cîștiga.

Ea a decis că va cîștiga Dumnezeu care avea nevoie de perspectivă

pentru a vedea corect situația dar pentru asta ea trebuia să se dea la o parte.

Decreația. Trupul nostru întunecă perspectiva.

Este ideea ei. Atunci apare. Țineți minte acest an.

 

Între timp nu s-a mai întâmplat nimic notabil chiar dacă Joan Didion

a observat că numele dat testelor nucleare din 1945 care au dus la

deflagrațiile de la Hiroshima și Nagasaki era Trinity.

 

Nedumerit.

 

 

Mampe*

 

Dacă va fi război și la noi desigur poeții noștri

vor fi și ei descoperiți cum sînt azi cei ucraineni în Occidentul prodigios.

Mampe.

Revistele și rezidențele generoase sînt pline de nume necunoscute pînă mai ieri.

E o nouă alfabetizare printre rachete Kinjal & Patriot

și bănuiesc că scriem cu toții o nouă istorie culturală.

Asta e de bine?

Poate că spun prostii dar uneori prostiile spun adevărul

și de ce să mint – războiul face mereu descoperiri sumbre

iar publicul atât de civilizat află cu surprindere că există poeți uriași în Estul sălbatic.

De asta e sălbatic.

Cum am fost și eu surprins când am citit un poem al lui Robert Pinsky

în care se spunea că unii evrei au fost de partea lui Hitler – o sută

de mii de part-jews dar și full-Jews – iar cîțiva au fost chiar generali.

Mampe.

Uite, partea asta nu am învățat-o la istorie însă de aia

sînt poeți pe lume – să nu se clatine după ce beau Mampe.

Un medic militar a spus odată că moartea este o idee de civil.*

Toți vom lupta cîndva. Fețe amestecate cu fețe. Limbi.

 

Dulce-amar.

 

* Un cocktail nemțesc, dulce-amar, popular în Berlinul interbelic.

Astfel se autodefineau evreii parțiali – cu un singur părinte evreu.

* Paul Voivenel, Medicina în fața durerii și a morții, Paris, 1934

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *