Poeme de Ovidiu Genaru

pasărea și colivia

 

Am deschis ușa coliviei: Hai du-te o implor.

 

Pasărea mea captivă bâjbâie spațiul

se izbește de transparente

plânge și-i este milă de libertate.

 

Hai fugi unde vezi cu ochii

Eu repejor voi sigila portița în urmă.

Dar pasărea intră iarăși în carcera ei

și lăcrimând își pune cătușa.

 

E fericită și cântă jelind

cântă ca noi

dorința de a fi afară.

 

 

Ferparul cu laude

 

Stam cu întunericul în mine și așteptam

salvarea

 

Afară era amnezie

orașul indiferent clevetea.

 

Tubul de oxigen într-o nară

sora mea bună moartea și ea accidentală

Trăisem o viață pe dos.

 

Nu mă gândeam la nimic

decât la freziile lui Dumnezeu

la brațele lui de miresme.

 

Deja prin preajmă se pripășiseră îngeri

Dormeau cu mine în mine

antum și postum

 

Lingușitorii îmi pregăteau

ferparul cu laude.

A murit altcineva

am aflat din ziare.

 

Ghinion.

 

Adio București

 

În noapte de 31 decembrie 1982 mi-am petrecut

revelionul

în buda gării de nord unde am compus

un eseu despre closetul la români

Și l-am citit grasei ce-și făcea acolo

rondul

de noapte după ușa pe care scria

Aici hârtie igienică. Oamenii deștepți

își scriu doleanțele pe toate gardurile.

Ne-am urat reciproc Fericit fie colonul lumii

fiindcă se știe

în prosfera noastră grotescă în laboratorul

insalubru se distilează vai

sărutul din vârful ideii de sine.

Am dansat un tangou pe muzica țevilor sparte

și la despărțire i-am oferit grasei

un frumos buchet de trandafiri de uree.

 

Madam mulțumesc pentru tot.

 

RUGUL

 

Inocenți și flecari genuini bufoni paranoici

nesupuși și crepusculari egoiști vanitoși

eretici

cum ne-a hărăzit Dumnezeu

greșindu-ne în marea mila lui

Adică noi

noi poeții

balastul

ar trebui să ne ardem singuri pe rug.

Noi nu avem bani de înmormântare.

Noi riscăm să rămânem pe afară.

Riscăm să rămânem prin biblioteci.

 

Maica noastră cea bună patria

măicuța mileniului trei

ne întinde o mână

de ajutor

Deja ne pregătește chibritul.

 

Proces verbal al unei dimineți de vară

 

Cu fața la perete tai o felie de pâine apuc

sticla de lapte și beau

Astăzi soarele răsare la 4,41 și apune la 20,00

Crăp fereastra fiindcă e zăpușeală

tai a doua felie de pâine închid ușa bucătăriei

S-a făcut curent

sunt ușor transpirat de singurătate

Mestec zadarnic penibil

agit o cutie de chibrituri ca să alung acest

penibil

O muscă se așază pe perdeaua caldă nu-i

O stea de cinema dar îmi ține

oarecum de urât

Împart cu ea urâtul inegal mie mai mult ei puțin

pun cuțitul deoparte și reazim calendarul

de pâinea cu atâtea și atâtea găuri

astrale

Beau o gură de cafea.

Degetele autonome adună firimituri în mici

grămăjoare asemeni vulcanilor stinși.

simulez o lectură

dar în secret urmăresc activitatea agresivă a obiectelor

fără sens din cameră

Chiar citesc că singurătatea consumă 1133 calorii

și că toate ziarele se descompun în ficat

și că lacrimile au o importantă acțiune bactericidă.

Pun sticla de lapte în frigider

sting țigara mă așez cu fața la perete

și constat că exist

Ziua iese în evidență și crește imperceptibil

crește ca părul și unghiile morților.

 

Trandafiri

 

Trandafiri pentru sânge trufie și ură

trandafiri pentru imperii

 

Trandafirii de-o clipă ai goliciunii.

 

În loc de mântuire trandafiri

trandafiri înhumați pe un afet de tun

îmbătând doliul

sau trandafiri corectați prin lege.

 

Trandafirii alcoolizați ai triumfului

morții

și nașterii

trandafiri

înăbușind cuvântul oribil trandafiri.

 

Trandafirii tineri locotenenți ai miresmelor

pentru capul plecat trandafiri.

 

Trandafirii călăului

 

Rareori trandafiri în sine

pur și simplu trandafiri pentru trandafiri

 

Publicat în nr.1/2021

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *