Poeme de Ovidiu Genaru
pasărea și colivia
Am deschis ușa coliviei: Hai du-te o implor.
Pasărea mea captivă bâjbâie spațiul
se izbește de transparente
plânge și-i este milă de libertate.
Hai fugi unde vezi cu ochii
Eu repejor voi sigila portița în urmă.
Dar pasărea intră iarăși în carcera ei
și lăcrimând își pune cătușa.
E fericită și cântă jelind
cântă ca noi
dorința de a fi afară.
Ferparul cu laude
Stam cu întunericul în mine și așteptam
salvarea
Afară era amnezie
orașul indiferent clevetea.
Tubul de oxigen într-o nară
sora mea bună moartea și ea accidentală
Trăisem o viață pe dos.
Nu mă gândeam la nimic
decât la freziile lui Dumnezeu
la brațele lui de miresme.
Deja prin preajmă se pripășiseră îngeri
Dormeau cu mine în mine
antum și postum
Lingușitorii îmi pregăteau
ferparul cu laude.
A murit altcineva
am aflat din ziare.
Ghinion.
Adio București
În noapte de 31 decembrie 1982 mi-am petrecut
revelionul
în buda gării de nord unde am compus
un eseu despre closetul la români
Și l-am citit grasei ce-și făcea acolo
rondul
de noapte după ușa pe care scria
Aici hârtie igienică. Oamenii deștepți
își scriu doleanțele pe toate gardurile.
Ne-am urat reciproc Fericit fie colonul lumii
fiindcă se știe
în prosfera noastră grotescă în laboratorul
insalubru se distilează vai
sărutul din vârful ideii de sine.
Am dansat un tangou pe muzica țevilor sparte
și la despărțire i-am oferit grasei
un frumos buchet de trandafiri de uree.
Madam mulțumesc pentru tot.
RUGUL
Inocenți și flecari genuini bufoni paranoici
nesupuși și crepusculari egoiști vanitoși
eretici
cum ne-a hărăzit Dumnezeu
greșindu-ne în marea mila lui
Adică noi
noi poeții
balastul
ar trebui să ne ardem singuri pe rug.
Noi nu avem bani de înmormântare.
Noi riscăm să rămânem pe afară.
Riscăm să rămânem prin biblioteci.
Maica noastră cea bună patria
măicuța mileniului trei
ne întinde o mână
de ajutor
Deja ne pregătește chibritul.
Proces verbal al unei dimineți de vară
Cu fața la perete tai o felie de pâine apuc
sticla de lapte și beau
Astăzi soarele răsare la 4,41 și apune la 20,00
Crăp fereastra fiindcă e zăpușeală
tai a doua felie de pâine închid ușa bucătăriei
S-a făcut curent
sunt ușor transpirat de singurătate
Mestec zadarnic penibil
agit o cutie de chibrituri ca să alung acest
penibil
O muscă se așază pe perdeaua caldă nu-i
O stea de cinema dar îmi ține
oarecum de urât
Împart cu ea urâtul inegal mie mai mult ei puțin
pun cuțitul deoparte și reazim calendarul
de pâinea cu atâtea și atâtea găuri
astrale
Beau o gură de cafea.
Degetele autonome adună firimituri în mici
grămăjoare asemeni vulcanilor stinși.
simulez o lectură
dar în secret urmăresc activitatea agresivă a obiectelor
fără sens din cameră
Chiar citesc că singurătatea consumă 1133 calorii
și că toate ziarele se descompun în ficat
și că lacrimile au o importantă acțiune bactericidă.
Pun sticla de lapte în frigider
sting țigara mă așez cu fața la perete
și constat că exist
Ziua iese în evidență și crește imperceptibil
crește ca părul și unghiile morților.
Trandafiri
Trandafiri pentru sânge trufie și ură
trandafiri pentru imperii
Trandafirii de-o clipă ai goliciunii.
În loc de mântuire trandafiri
trandafiri înhumați pe un afet de tun
îmbătând doliul
sau trandafiri corectați prin lege.
Trandafirii alcoolizați ai triumfului
morții
și nașterii
trandafiri
înăbușind cuvântul oribil trandafiri.
Trandafirii tineri locotenenți ai miresmelor
pentru capul plecat trandafiri.
Trandafirii călăului
Rareori trandafiri în sine
pur și simplu trandafiri pentru trandafiri
Publicat în nr.1/2021
