Poeme de Ovidiu Komlod

condiții umane post-

 

morți în apartamentele astea nu ne

știe nimeni demonul amiezii nu dă

târcoale fiecare în cușcubeața

primită cu sacrificii proprietar

peste obiecte de care nu are nici

cea mai mică nevoie locuri unde a

fost pentru c-așa i s-a spus pungi de plastic

saci de hârtie pentru zilele albe

filmele preferate pe care le vezi

la intervale tot mai neregulate

cărțile aducându-ți aminte gustul

amarnic de când le-ai citit prima dată

 

ar fi fost un poem dar între timp aud

că prof univ Cărtărescu nu strigă-n veci

ajutor de parc-ar sări cineva să

i-l dea fără s-aștepte ceva înapoi

nu mai poate să scrie totuși o face

doar să-și plângă de milă cine-l oprește

a observat că totul se vede altfel

acum de la celălalt capăt al vieții

dar de la mijlocul ei cum se vede a-

cum când cu soarele deasupra capului

în amiază încet și sigur la vale

o iau cu niciun bolovan în spinare

 

cureaua de transmisie 9

 

suntem în conihă o țigăncușă sparge

farfuria de mămăligă o cert de

mama focului mă răstesc la ea buni

o dă afară să nu te mai văd pe-aici

după ce pleacă ies pe mica terasă

pe jumătate mândru pe jumătate

surprins de intensitatea furiei de

care-am putut fi în stare într-un final

diminuându-se mă trezește ar fi

fost ziua ei simt o despicătură în

coșul pieptului niște mâini trag în lături

de un pui încă prea mic pentru tăiere

 

mă culc la loc halucinez hipnopompic

un om se aruncă de pe un pod înalt

și pe măsură ce se fărâmițează

face tot felul de scheme acrobații

își închipuie că-l dau la tv nu se

lasă nu dă semne că-n vreun fel îi pasă

la fel de bine se putea arunca din

înaltul cerului poate ar fi durat

mai puțin s-ar fi izbit mai repede mai

definitiv ar fi zdruncinat uscatul

acesta în care nu se mai aruncă

nicio picătură dătătoare de vieți

 

apă din apa unei pământence sunt

pâine sau trup nimic nu frământ mai bine

în mâini ca o mână trainică de pământ

praf de oase de mațe de viermi ador să-l

înghesui în palmă printre degete pumn

ce face Laika toată ziua dă like-uri

de undeva de sus pământului încerc

să-mi închipui o durere infinită

plăcerea corespunzătoare fac poze

în vis le caut la trezire voi găsi

una și ziua se va uni cu noaptea

într-o bandă a lui Moebius de neratat

alegeri locale MMXX

 

un soare bate în termopan pe tabla

îngustă se giugiulesc porumbei va fi

ziuă și va fi oarbă când visele vor

veni peste mine și mă vor înghiți

buldozer îngropându-mă sub un val de

pământ o cât mai aștept ziua aceea

când nu le voi mai putea face față le

mătur cât colo deja când mă trezește

vreunul mă văd moțăind în aceste

module compartimentate tot altfel

apartamentul meu de celibatar sterp

combinat mereu cu casa părintească

 

afară ninge ca-n basme și număr cum

iar sună ceva număr pe jumătate

necunoscut în același timp dă buzna

bărbatul adminei ață la citirea

de apometre obsesia lui încă

din uter la telefon tot el că i-aș fi

vandalizat locuința are dovezi

am fost surprins de camerele din baie

dați-mi-o pe doamna îi zic bună ziua

domnule Gabriel Firea poftim vis de

pomină parcă simt că are dreptate

încerc să mă scot să o iau cu frumosul

 

odată cu vârsta visele nu mai sunt

nici absurde nu tu revelații nimic

relevant revenant o vrie acolo

îmbârligă realitatea mai ceva

ca niște brokeri comisioane peste

comisioane la urmă ești pe zero

te recunoști în oglinda crăpată te

scuipi în fiecare ciob îl faci zob ziua

când le voi arăta spatele ca unui

candidat fără șanse la primăria

din satul natal unde n-am pus piciorul

cu anii pun ei oricum laba pe mine

 

2 litri de apă pe zi

 

la prima oră deja bâjbâi după o

gură de apă lubrifiere să simt

aer dimineața deep throat pe domeniu

să dau jos nisipul de pe găoacele

ochilor să ung roțile șandramalei

cu pocnet în toate încheieturile

ca un rolls-royce mijit pun de cafea pentru

activare aștept apa să dea-n clocot

benzina să se aprindă mă văd căzând

de la înălțime știu că voi muri la

impact nici nu voi apuca să mă scufund

mă rog primește-mă în palma ta apă

 

dizolv tableta efervescentă în suc

vitamina c pentru asimilare

sticla de apă la îndemână supa

cafeaua de făcut față digestiei

la cinci un ceai pentru imunitate la

cină paharul de vin pentru inimă

la culcare paharul de lapte pentru

odihna în pace inspir expir tot mai

mult într-o limbă recunoscută de toți

cei atât de fragili încât nu mai deloc

îmbătați cu apă de ploaie ca și cum

a doua zi ar lua-o din alt capăt

 

vise alb negru II

 

la cheile Turzii nu mă mai satur de

vinișoarele pietrei de râu contrastul

ars dintre luciu și opacitate ne

împinge să ne aruncăm în lumină

am vrea să ne cățărăm în prăpastie

cu genunchii în soarele dup-amiezii

la un moment dat și luat unul dintre

noi cade mi-e ciudă că nu-l pot salva știu

că s-a izbit cu capul de stânci plutește

în apele concentrate până la brâu

nici nu se înalță nici nu se scufundă

pasăre înecată pește sufocat

 

mască spital ceva tabelă ca-n gară

indică număr de viruși în exudat

de-aproape nu pot citi se încalecă

de departe văd 5 nu știu de la cât ești

considerat infectat multe birouri

asistente pupitre șiruri ca-n Kafka

discuție Protex cine se spală cu

e mai puțin virulent înghesuială

pe coridoare uit să-mi pun ies la aer

medici pe cărucioare mai să mă calce

în atmosfera încărcată întoarsă

pe toate fețele și nuanțele de gri