Un poem de Ioana Florescu

Numele meu este Ioana Florescu, am 23 de ani, sunt masterandă în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice a SNSPA în București. Ambiția mă poartă în literatură și în tot ceea ce fac. Urmez calea poeziei de aproape 8 ani. Am publicat poezii în zine fem , EgoPHobia și Jurnalul de Sâmbătă.

 

identitate fragilă

 

am ieșit la suprafață

dansând un tango urban

prin ploaie la Romană

nu ți aș mai fi dat drumul la mână,

voind să mi las mulajul palmei asupra ta.

 

am continuat tangoul

până la cea mai apropiată galerie

mi am dorit ca pentru prima dată

să-ți arăt fragilitatea lumii exterioare,

a altora decât a mea.

 

împreună, făcând rocada prin săli

lacrimile s-au strâns bob cu bob

în colțurile interne ale ochilor mei

când am văzut canapeaua

„cineva a plans aici…

cineva a suferit aici”.

 

șervețele împrăștiate,

parfum de damă

o pernă comemorând

locul de oftat

al unei iubiri pasagere,

trăită o vară.

 

“am fost atât cât a fost să fie”

scria ea cu rimel întins

te am privit: farul înălțat în larg

lumina ce mi-e călăuză  la ananghie,

noi suntem, și încă mai mult.

 

am câștigat

când alții pierdeau totul

pentru că ne-am găsit

fără să  ne fie dat să căutăm

și ai îmbrățișat bucățile mele rupte,

fără să eziți.

 

atunci, în ploaia de la Piața Romană

în acea galerie cu grădină de vară

rămâne o parte din mine: un sine fragil, pierdut

și gustul amar al viitorului incert

îmi stă pe limba altădată dulce,

ca un musafir nepoftit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *