Poeme de Vlad Alui Gheorghe

Salteaua

 

Doamne, poți tu oare

să mă faci un purice sexy?

 

e cald afară și puricii nu transpiră, și sar tare și prin aripi

sau ce au

trece aerul și sângele rece li se face din cauza asta,

și ai puține gânduri și griji când zbori așa

că dacă e mâncare și-un cap cald de câine

totul e bine

sunt frumoși și ferice, rostogoliți pe spate, bătându-se cu palmele pe burtă și scot sunete care

nu se aud până la noi

 

și de aia când îi vedem le dăm o palmă, îi strivim de piele, deci îi băgăm adânc în ce le place mai mult,

îi îndopăm cu mâncare, îi îngropăm cu buricele degetelor

în mâncare până când își pierd aerul și mor fericiți,

că dacă ar căsca gura ar prinde de-o pieliță de la unghie

ca de-un chips și într-o cută s-ar ascunde ca într-o piscină goală,

și de aia Doamne, purice de m-ai face,

lasă-mă să bântui peste iarnă un hotel de 5* pe litoral, oriunde să fug să mă cațăr și într-o piscină goală dacă vreau,

după bar sau la bufetul suedez,

și ia tu corpul ăsta

operă de artă pe care l-ai făcut, și fă ceva cu el, pune-i mușchi unde trebuie, pune-i fibră, oase tari,

dă-i vene, dă-i găuri, pregătește-l pentru plajă, construcții

sau striptis

măcar.

 

 

Cine se scoală de dimineață

 

Cine se scoală de dimineață –

 

Are mici probleme cu odihna, pleacă de acasă repezit,

Mănâncă un sendviș de la benzinărie, se ceartă cu alți șoferi în trafic,

Înjură mult, caută un loc de parcare dar nu găsește decât târziu,

Se ceartă cu funcționari la ghișee, se ceartă cu bodyguarzi care vin să

Ajute funcționarii, ajunge târziu la serviciu, pierde clienți, pierde

Comenzi, pierde recepționarea mărfii, este foarte stresat de nevastă, copiii

Îi cer bani, plătește parcarea, pierde cuponul de parcare,

I se răcește mâncarea, nu găsește toaletă liberă când are nevoie

Se schimonosește, se face roșu, face riduri, îmbătrânește prea

Repede, își vede fața în oglinda de la baie, se supără, își ia o pauză

Fumează țigări, bea cafea, îi este frig, nu mai vorbește cu colegii,

Ia amendă că a pierdut tichetul de parcare

Pleacă acasă, încearcă să evite traficul, nu poate, ascultă radio și doar reclame,

Nu găstește parcare, se oftică, se ceartă pe el, îi bate inima tare

Respiră greu, îl doare, cade, se ridică –

 

Acasă ajunge.

 

 

și-n lift curăță oglinda aburită cu mâneca

și vede

atâta tinerețe arsă de pomană și nici o fărâmă de liniște

o basculantă căzută în temelia casei pe care tocmai

o construia.

 

Pe mare

 

aici la marea săracă, un marinar

a căzut și n-a mai ajuns acasă

și-n seri ca aceasta, senine, calde

cu miros de smochine și asfalt proaspăt,

poți să vezi inima lui cum iese

singură din apă în

papuci de plajă, comandă mâncare

într-o limbă cunoscută

cu glasu-i încântat,

și apoi dispare printre

mese

până să înceapă formația

să cânte.

 

O linie doar a noastră

 

„Din poză zâmbește-mi etern,

Ca-ntru-n final de western. (Emil Brumaru)

 

 

Să-ți spun așa, bunicule:

Cum mai adorm acum, nu adormeam înainte, epuizat

cu mâncare rămasă prin pat și haine adunate

curate sau nu

 

Am visat bani cum curg cascadă

Stau și ei curg pe mine și dans în jur, mașina merge, eu nimic

Nu zic, doar stau și camera merge roată, mă vede, o văd, și plec spre

Și muzica tace și o ia de la capăt și banii curg

Lingouri, parfum, tricouri versace peste tricouri cavali și ceas și camera vine

Și eu am uitat iar rima

Rupere filmarea, pe bandă, old school

Și începe iar filmare, pe scurt, să vă spun:

 

Pe sticlă dau bine și eu și motoare

Și țoale și branduri și bani și bling blinguri

Și-n inimă răsare aminitirea ta, trei linguri

Că eu mic și tu pe prispă puneai ceapa pe fire

Legai, pregăteai mâncare pentru tânărul mire

Ai pus din borcane pe masă, diverse bucate

Și-am crescut și doar la telefon n-aveam vieți separate

Ce faci, ești bine, nu înjura, ai grijă, curaj

Și-ntro dimineață gata, n-ai mai avut demaraj

Și te-am dus de acasă la o stradă cu soare

A plâns fiecare, și după cât a plâns a primit mâncare,

Și poate mai aveam să-ți arăt unde mă doare

Dar uneori brusc se opresc și cele mai tari motoare

Și pe Norm McDonald, prind absurd dacă-l găsești

Zi-i lui rețete de rachiuri pământești

Și de povestiți și obosiți de la mers prin zăpadă

Să te uiți jos și să-i arăți cu degetul animalul de pradă

Uite-l, ăla-i nepotul meu pe care curg bani din cascadă

Și fete dansează și el nici nu mișcă

s-a prins cu gândurile-n pânze și păduchii îl pișcă

și viața trece și frumosul nepot nu știe

că viețile toate-s legate ca gelatina și carnea-n piftie –

și iubește cât poți, mănâncă des, spală-te, nu fă rate

și dacă adormi obosit, cu gura căscată, pe spate

vezi să ai tot timpul gândurile curate

 

și-o să se trezească într-o zi și după amândoi o să se uite

când dă un search pe Bing, sau cu mătura mare prin curte.