Werner Dürrson – poeme

Fierăstrăul cranial
Mica poetica a transpunerii
nu prea cânta ei
liberi ca randunelele
poeti ai poeților
în casa limbilor
cu ferestrele și ușile
deschise
/
Poeți ai poeților
Dăruiți cuvântului pe jumătate
monahal deci
pe jumătate lumesc
/
poemul căruia i se face
curte în liniște
preia trupul
ad literam, cuvăntul
trupește
presupun că el vorbește
în limba ta
/
ah da, cele de nerostit
vocabula preferată a lui Rilke
transmisa prin transpunere
de la o
poezie la alta –
se păstrează
/
prin translație
căutând cele proprii
în cele străine, spui tu
cele străine în
cele proprii
realizând astfel corespondența
/
însă cum să devină cele străine
natale prin tine
căruia cele natale îi sunt străine –
/
există tra – sub –
si ad -duceri
ce sunt trans-spunerile
îmi este o enigmă
Yoko Tawata scrie
limbi transmaritime
/
la întrebarea, ce soi
de libertate gândește
la auzul cuvântului liberté
Henri Michaux a raspuns:
Ah Monsieur, vous êtes
bien plus exact que moi
/
și cele de neînțeles
le păstrez
cu grijă între
rânduri
în casa deschisă
adie vântul
limba
purtând purtată
zic eu
traverzeaz-o
deja ecoul
e prea mult
/
însă cum îmi aduc
vânzoleala din piazza
la piața mea
mărșăluită
/
poetizând după altul
nu sunteți liberi
a transpune
de exemplu
celălalt Israel
unde stă scris doar Israel
ar fi o trădare
însă unde se află Israel –
/
câteodată sunt transpus
în acel ´nuponțelege´
al umbrei lui Schlemihl
pentru o metaforă
/
fie-n boemiană, fie-n greacă
să menții enigma
celor ivite din pur
și el să patrunda luminând
în palimpsest
/
ori sa transpui cele neînțelese
în cele de nepriceput
cu șire goale
armonizate, cel puțin –
/
frumoasă grașia
preciziei
departe de orice copie
arta
vorbirii lăturalnice
numită poezie
/
(de neomis:
re-transpunerea
ca probă decisivă)
/
și unde altundeva
ar exista această pădure
al cărei ecou
sună a germană
/
lăsat singur cu
cucurigul meu nemtesc
chiar și cocoșii
strigă altundeva altfel
cocerico
țipă cocoșul galic
cel englez te trezește
cu cock-a-doodle-doo
Sfinte Balbulus, ajută-mi
/
nu vreau sa cuvânteze întremător
gura germană (astfel Hölderlin)
însă dulci lângă
barba țepoasă clipocesc
săruturile
/
cum să așezi adecvat metaforele
evitând împușcăturile bine țintite
în gol
nici rănind privirea
prea ascuțit
nici imaginile tulburi
ale camerei de luat vederi
ascunse, în care ninge
necontenit
/
unele trebuie însă
să rămână așa cum sunt
astfel teatrul musical
din clădirea de pe strada
Melnikow înspre Moscova
NORD-EST
HOPA OCT
ad literam rostibile
trebuie multe să rămână
/
și e ca la descojitul nucilor
(nucă electibilă și torturantă)
nucă craniană. mușcătura.
pocneste. creierul zace
la vedere. este rescris
după forma
conținutului
/
trebuie să ții seama
că la obducție
li s-a rupt chirurgilor
fierăstrăul operativ
de craniul lui Kleist
/
Harûn al-Raschîd
califul din Bagdad
a cumpănit cu aur
cele transpuse
(citate și aluzii
la Goethe, Hölderlin, Karl Krolow,
Gregor Laschen, Ernst Meister, Novalis.)